Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

pentru aceleași motive

1 min lectură·
Mediu
... știu că-ți spun lucruri ce s-au mai spus
însă câți oameni, câți au locuit pământul de la Eva?
câte frunze pot fi pe ramuri într-o pădure?
câți pești într-un fluviu?
pe o plajă câte boabe de nisip?
câte dimineți a văzut fruntea acestui munte vechi?
repetițiile acestea naturale, calme,
mișcarea lentă a lui Dumnezeu
până să-și facă un ceai de mușețel,
câtă răbdare să aibă orice lumină
în ochii tăi? în irisul de smoală încinsă,
cum să te iubesc altfel decât firesc?
cum știu c-am mai iubit, cum știu că s-a mai iubit,
toate oasele ce-ți ies prin piele,
tot părul ce-mi umple perinile, pentru aceleași motive
pentru care iubea regele Solomon și eu pe tine
încălțămintea ta din hol, hainele din cuier,
îngrijorările pentru care mai tot timpul am puteri,
când dansezi prin bucătărie, feministă
pregătind celebra supă cremă de ciuperci te drăgostesc,
când pleci și-ti privesc maieurile din șifonier,
când ești dar nu ești și stau cuminte să-ți treacă.
041.922
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
162
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

mihai amaradia. “pentru aceleași motive.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-amaradia/poezie/14161187/pentru-aceleasi-motive

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
“Răbdarea” are propensiune la “lumina” ce este sursa concordiei, chietudinii, armoniei şi sincronizărilor şi simbiozei dintre entitățile interioare ale omului, denotă cumpătare, chibzuință şi calm generalizate şi imuabile ; “iubirea” totală, deplină şi fără limite nu poate fi “firească”, căci ea depăşeşte spațiile teluricului, naturalului şi profanului, accesând sacrul, absolutul şi universalul, de naturi extra-telurice.
0
@mihai-amaradiaMAmihai amaradia
Omule eu am impresia că îmi scrii numai să mă cerți și să dai definiții inteligente, ești într-o eroare mare iubirea pe care o vreau și o spun nu poate fi decât firească.astea cu teluricul, sacrul profanul merge in istoria religiilor, ce spui are legături cu filosofia, Ba chiar mai mult îți spun că deși ți-am arătat mura-gura nu ai înțeles nimic, te rog sa nu mă mai citești că e degeaba, oricum înțelegi de-a-ndoaselea, observ și un pic de grafomanie in scrierile dvs, aveți aproape 2000 de texte doriți să fiți un fel de Eliade asta nu mă interesează însă când vedeți un text de-al meu faceti-va un bine și săriți peste.
0
Distincție acordată
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
Dacă nu era comentariul lui răzvan, pe a cărei pagină eram întâmplător, nu aș fi citit probabil textul. Deci răzvan are și el un merit indiscutabil :)
Soiul ăsta de romantism, de nostalgie din străfundul maturității, care mizează mai mult pe ansamblul tabloului și mult mai puțin pe construcții spectaculoase (folosind un limbaj simplu) îmi câștigă toată atenția și m-a făcut să citesc poemul de mai multe ori. În tot puzzle-ul de imagini, cea a maieurilor din șifonier m-a făcut să zâmbesc și cred că e preferata mea. Nu în ultimul rând, textul are un impact vizual foarte puternic asupra mea, în sensul că fiecare vers completează imaginea de bază și sfârșesc în cele din urmă prin a-mi imagina locul în care se petrec toate cele spuse de tine. Inclusiv celebra supă de ciuperci. E o lectură asemenea unei guri de aer proaspăt. Nimic greoi, nimic forțat.
0
@mihai-amaradiaMAmihai amaradia
Claudiu atentie mare e supa crema de ciuperci, ca daca vede asta am belit-o, asta e scriu nepretentios doar din ce vad, din ce ma inconjoara, nu incerc fantasmagorii, treburi socante, pentru mine poezia tre sa creeze emotie, cel ce o citeste nu trebuie sa aiba neaparat scoala, chiar poate spune, ba asta mi s-a intamplat si mie. si da aici pe site si in critica oamenii mi-au zis ca am un soi de cinematografie in ce scriu, bucuros te salut.
0