Poezie
legenda unui om firesc
1 min lectură·
Mediu
Se poate să mă subestimezi tinere poet, știu
că înfățișarea mea e a unui fermier sau
a unui muncitor necalificat nicidecum poet,
vezi tu, odată am fost iubit chiar și eu,
era o fată ce avea o bărbie ascuțită,
părul ei doldora era peste tot, umplea tot,
sigur că ceva tot a rămas în memoria acestei vieți
prinse între Arrivals & Departures, gândurile acestea
ca niște ruine bine îngrijite, amintirea luminii,
a înălțimilor, a culorilor sonore, văd tot,
văd claviculele ca oasele mari ale aripilor,
venele albastre ale tâmplei stângi,
unde curgea o viață din care și eu faceam parte,
harta cerească pe care o formau alunițele mari, mici,
știu tot pe de rost și-atât de clar,
binecuvântarea visurilor atât de apropiate, aievea.
Acum tot ce am încape într-o geantă, puține lucruri
în buzunarul interior al vestonului pașaportul, banii,
cazierul judiciar și fișa medicală că sunt apt de muncă
departe, acum tinere iau lucrurile pe rând așa cum vin,
când nu sunt prins cu treabă, privesc mult ,
am semnat în alb pentru tot ce va veni în anii aceștia
plini cu ștampile între Departures & Arrivals,
uneori se întâmplă să-mi mai zâmbească câte-o fată.
092166
0
GM
