Mihaela Vlasin

omul care scrie cu fum

frunze de nuc - :-)))))))))))
îmbătrânitele crengi...stinghere in meditatii de aur
vând aur uscat...ca o tacere in riduri


câteva vrăbii - parcheaza intentionat pe zare pe culori
scuturându-se-n zare, cerul le-mprăștie... pe acoperisul zeilor


așteptând o scrisoare... un suflet
tresar.......mladiind o rasuflare in vijelia ghearelor
pe acoperiș, un zmeu de hârtie albastră ... inchenuncheaza
rostogolindu-se... in iubire


tovarăș de tăcere... in sah la regina
un paianjen pipăie drumul...in mat la rege
din dreptul ferestrei spre munte...toaca


se înseninează înainte de miezul nopții... o candela...
luna răscoaptă, miros de coceni aprinși... :-))))))))))

zeilor in rime de inceput...o falie in timp ...un dor pentru un nou inceput...versuri ce contempla un pogoramant divin...

...a fost o forma scurta si rapida de a rade visul in care ma urc din nou in copaci si te iau cu mine, uneori alerg prin copaci, cineva ma vaneaza cu pusca alba cu tranchilizante, asa ca sa ma urc in copaci cu tine ramane numai un vis...
---------------------------------------------------------
aici sunt in elementul meu... in rest visul ...

bolile pustiei numai una am dat-o în vileag...

Imi place cum scrii ... din prag in prag!

Vladimir, Bianca-Iulia si Marius-Romeo, trei stelute de suflet... ati trecut prin cuvinte cu adieri inalte de gand... va multumesc pentru mesaje...inca nu sunt vrednica sa le primesc...dar imi fac bine.
† Acest semn al Sfintei Cruci sa va fie pavaza pe adancul in care hoinarim...soteriologic...

poezia e reusita...norocul ma deranjeaza...poate gasesti alta exprimare aici...... -?noroc? ca-ntrun colt de rai-
norocul de obicei sta pe colt de iad...acolo ?rade? râde!!!
e si el pe detriment... se pare ca aici ai vrut sa ajungi!!!

Fibre: 20% lana, 80% acril...discontinue...tibetane...si yakul!...categoric nu e poezie...
Daca tot arunci cu mantre ... CNN ...
...la Marasesti...

să o poată citi
răsărea soarele
...............

Multumiti sau nu de daruri
Trandafirul de zapada
Ninga lumea...Asta e!

poem de traiectorii pe iris de ocean
să inventăm din solzi de orizont contextual
ne îndrăgosteam în clipa rugăciunii
în noi războiul ancestral...

„…Ci trebuie precum este scris, in dimineți a ucide pe toți pacatosii pamantului, adeca, cu lumina cunostintei a alege, si a prăpădi gândurile cele păcătoase de pre pamant, care pamant este inima noastră după invatatura Domnului. Si cum ca pana sunt inca prunci fii Vavilonului, gândurile cele viclene zic, pre acestia ai lovi si a-i zdrobi de piatra, care este Hristos.Ca de se vor face barbati prin a noastră învoiala, nu fara de mare suspin si osteneala se vor birui. Dar langa cele zise din Dumnezeiasca Scriptura, bine este a pomeni si cuvintele Sfintilor Parinti.Drept aceea s-au zis de Sfantul Vasile Episcopul Chesariei Capadochiei: si femee nu cunosc, si feciorelnic nu sunt. Atâta cunoștea, ca darul fecioriei nu numai intru depărtarea cea trupeasca de femee sa ispraveste, cat intru Sfințenia si curatenia sufletului, care prin frica lui Dumnezeu obisnuieste a sa isprăvii. Mai zic si aceasta Parintii, ca nu putem noi fapta buna a curateniei desavarsit sa o isprăvim, de nu mai întâi vom agonisi adevărata smerenie a mintii in inima noastră, nici de cunostiinta adevărata sa ne învrednicim, încât sade patima curviei intru ascunsurile sufletului.
...........................................................
Deci cat este de cereasca si Îngereasca isprava sfințeniei, pre atâta se lupta de mai grele bantueli ale potrivnicului. Si pentru aceasta avem datorie sa ne silim a ne deprinde nu numai la înfrânarea trupului, ci si la zdrobirea inimei, si la rugăciuni dese cu suspinuri, ca cuptorul trupului nostru, pre care împăratul Vavilonului prin zadararile poftei il aprinde in fieștece zi, cu roua venirii Duhului Sfant sa-l stingem. Iar pe langa acestea prea mare arma ne este spre război, privegherea cea după Dumnezeu; care precum paza zilei gateste sfințenia cea de noapte, așa privegherea nopții Cea după Dumnezeu, face cale sufletului, curatenia cea de ziua.”
(extras din Filocalie - Sfântul Cassian Romanul către Castor Episcopul – „Pentru duhul curviei si al poftei trupului”)
…………………………………………………………………………….........................

s-au suspendat din Babilon enigmele de scara
cand pe confuzii ingerii sopteau
eternitatile albastre cu negru se ridau
in incordat apocalips sa moara!

de-ai fost pe univers o stea de dor
ar fi fost timpului sa-i mai acorzi o sansa
dar sala tronului se-nfiora usor
caci pasul ce a fost
a sters taceri din tasta...

si a ramas sa port secundele prin cer
spiralele albastre pe inima sa urc
citesc prin catastife clipele de rug
am descifrat razboiul in inima cu plug

doar un cv... e amintirea arsa !

hai sa zambesc in locul ei
in moartea cu patrat pe linistea secundei
cu ceara in lumina, vraja visari, doar idei
iti prind si tie cerul cu boldul de natura.

sa treci prin templu de icoana
sa te gandesti in candela de langa sfinti
sa fii o raza cu inima pe mare
si ochi de trepte s-or radia pe minti.

la capatul idilelor, s-or construi din nou
pe anotipuri creditate de iubire
tot ce in Hiroshina a vitregit in noi
palatele de rand cu fericirea

adânc în noi rămâne veșnic nerostit

Ce este 7 ce este 8...in soneria ta de cant?
ce-ti este fulger peste gand?
Un inger sau un demon ?
in scara fericirii esti Cuvant!
iar restul e razboi...intru mormant!

Asociez amiaza gandurilor tale pe reportaj existential...
Toate au un rost...lumea si portile iadului...de nu se vor mai deschide... imi place cum scrii...uneori treci prin mine...

tu insati acel inger, sau toamna care vine
pe-a ta lacrima scrisa, porti penele de rime
sa fii o adiere pe fruntea obosita
in lumea-mi de mesaje...zic eu BINEVENITA!

Am trecut...rosturilor ploii!

E doar vedere in pahar cu apa
Ce misca in imagine de duh
De-ti este epigrama in naduh
Tu soarbe din pahar si te adapa!

a 7-a privire...

Am sfărâmat șase peceți în mine,
Cum într-un veac Ioan a pomenit.
A șaptea încă drumul mi-l aține.

Mereu in topul ideilor...