Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Orele tăcute...

la care ți se scurgea viața

1 min lectură·
Mediu
Sunt orele din nou tăcute
Tăcerea asta ilară
Ce-mi pare asemenea
Orelor în care-mi așteptam
Prietenii de joacă
Și bântuiam prin parcarea goală.
Ore inutile și despuiate
Ca nudul unui copac singuratic
Cu eul căzut în țărâna
În care ți-ai înecat visele
Și ți-ai cufundat chipul...
Cu mâinile scurm în țărâna
În care ți-ai sigilat arta
Aud persistent încă, sacadat
Scârțâitul cuielor batute-n sicriu
Mi se înfig în inimă iar și iar
În orele crude și tăcute...
Îmi plouă în creștet
Spălându-mă de pacate
Ștergându-mi gândurile
Și orele moarte...
Tu le-ai urmat discret
Tăcut și prea docil
Unde ți-e răzvrătirea de artist?
Dar bunul rămas
Pe care nu l-ai luat?
Ultimatumul orelor
Nemiloase, scurse
Prin nisipul clepsidrei
Numite timp...
Minutul la care a stat
Viața-n loc
Minutul care a urmat
Alte ore răvășite
Orele tăcute...
002187
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
135
Citire
1 min
Versuri
35
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Roxana Boboc. “Orele tăcute....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/1825807/orele-tacute

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.