Poezie
necenzurat
1 min lectură·
Mediu
aici nu accept mai puțin,
dacă înțelegi iubirea
ca pe o funie de care atârnă inima mea,
pendulă între rătăcirile tale
și unghiul mort în care rămân suspendată după,
neștiind că noaptea mea începe acolo unde te sfârșești tu;
din beznă se simte un aer strangulat
o tăcere fără nume mă stăpânește,
tu
eu
nimeni;
cea mai grea e dimineața
poetului fără lumină,
condamnații la (ne)iubire se tânguiesc
în mine,
nu știu ce să le zic,
viața e o margine
și toți se lovesc în muchiile tale,
unde e iubirea,
unde,
niciun pom nu-și scutură frunzele
să te acopere,
rămâi mai gol decât întunericul
bătând în ușa muribundului.
001.693
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “necenzurat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/14037817/necenzuratComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.