Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Statuile nu dor

1 min lectură·
Mediu
Statuile nu dor -
un porumbel își face culcuș
pe umărul jupuit al unui sfânt;
acasă,
sfinții strigă din icoane
culori de ulei se transformă în mir
o singură ungere
ți-a atins călcâiul drept
și mergi cu el prin lume
desculț;
când ai trecut de această poartă largă
cu dale de marmură
nu te-ai gândit câte gânduri ai strâns
în irisul tău,
peștii nu luptă împotriva curentului
și merg după apă
tu îi privești
și toți peștii ți se zbat în iris
ți-e frică de noapte
ai înghiți toată apa
să întorci limbile ceasului
înapoi către tine;
un neastâmpăr
ți se-ascunde în gleznă -
grăbește pasul,
în vale s-au pitulat crizantemele
după colină
și miroase a rouă, a fân cosit
o troiță te așteaptă
să-i întorci înțelesurile
te răstignești
și cuprinzi iarba, păsările, mirul
sfinții
să nu îi mai strivească tălpile.
001640
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
141
Citire
1 min
Versuri
34
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Roxana Boboc. “Statuile nu dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13990901/statuile-nu-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.