Poezie
Ană a culorii
1 min lectură·
Mediu
Știu, e ilogic
să-ți cauți sufletul între rămășițele zilei
să vină noaptea și să te desfaci de coajă
să sufli peste oboseală ca într-o lumânare
așteptând un loc în lojă
aici priveliștea urcă prin vene
mai sus decât tine e doar cerul
golindu-se de griji.
Mă gândesc la tine ca la un tablou
din care ies pe rând culorile
în particule de nuanțe
intră în sângele meu
cu atâta moarte
și dor de rădăcini
Simt că-n irisul tău am pus
prea multă lumină
și a rămas tot întunericul în mine
conturându-te peste noapte
ca o candelă alungând strigoii
și nu e nimic dincolo de această cameră
unde mă zidești tot mai des
ca o Ană a culorii.
013.273
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Ană a culorii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13983424/ana-a-culoriiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dar,
Mi se pare ca dublezi inutil imaginile: \"intra in sangele meu cu atata moarte\" suna bine, insa tu adaugi, apoi, \"si dor de radacini\". a doua metafora e mult mai slaba decat prima, e ca un deget care ti-a cazut, din greseala, pe clape, si strica melodia. Apoi, finalul penultimei strofe, e destul de greoi si se impleticeste in imagini. Cred ca ar trebui refacut. Spui \"conturandu-te\", dar nu mai e clar la ce te referi. Apoi conturarea asta n-o pot intelege.
Poate alegi ceva din tot ce-am scris aici. Ca altfel cometariile care se consuma fie in invective, fie in laude, nu prea au sens.
toate bune,