Poezie
Iernile de altădată
vârsta inocenței
1 min lectură·
Mediu
Aveam vârsta la care așteptam cu înfrigurare
primul fulg de nea
Iubind cerul alb iernatic cerșindu-i stelele
Cu ochi rotunzi și mâini întinse-
pe chip un zâmbet tâmp înghețat.
Dansam printre fulgii mari desenând amprenta
pașilor pe alfaltul alb
Când zăpada era de-un strat, modelam primul bulgăre-
rotundul perfecțiunii în miniatură
de două- cream primul derdeluș alunecând pe gheață
ca la proba de figuri libere la patinaj
de trei- sculptam Masa tăcerii lui Brâncuși și ne-așezam
impozanți ca-ntr-un ritual păgân
de patru- construiam cazemate pregătiți de lupta cu-arme albe
îndârjiți.
Săniușul intra în categoria figurilor impuse nelipsind în nici o zi
toceam pingele zbieram sunete tribale și alergam
de parcă n-ar fi fost o altă zi de joacă
adulmecam zăpada îi frământam esența
printre mâini energice de copii
și-o scârțâiam frenetic printre tălpi.
Seara strânși în jurul sobei- povesteam șuierând printre dinți sparți
de-atâtea dulciuri povești de iarnă cu Crăiasa zăpezilor
și Moș Crăciun care va veni neîntârziat și acest an
poate mai bogat cu daruri
ne făceam griji că nu va încăpea pe hornul cel îngust
fiind prea gras...
Adormeam cu ochii ațintiți spre cer poate va ninge iar
noaptea asta
sau poate îl vom vedea
poate mâine...
022644
0
MN