Poezie
Drumul către nicăieri
mecanicul de locomotivă
1 min lectură·
Mediu
Noaptea-și cheamă iar strigoii
Umbra ți se-ascunde după copaci
tremurând în timp ce mergi înainte
neînfricat pe drumul către nicăieri.
Nici vântul nu-ți mângâie părul
Nici luna nu-ți mai luminează chipul
Singuraticul anonim!
Doar pașii sonorizează pe asfalt
În ritm de toacă, se simte miros
de tămâie în puterea nopții...
Tu calci sacadat peste amintiri
Fug trenurile grăbit te șuier-o
Locomotivă în semn de salut
A poposit un tren în gară are
nevoie de-un mecanic și te cheamă
Te-apleci la pământ și te scoți din pantofi
Desculț îți lipăie pașii a nerabdare
Drumul ăsta e unul nou- veghează îngeri
la picioare. Lași trupuri reci în urmă
O mână te strânge , lacrimi se preling
Dar nu te uiți înapoi- ești pe drumul
cu îngeri și trenuri spre nicăieri...
001.543
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Drumul către nicăieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13890526/drumul-catre-nicaieriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.