Poezie
Oamenii unei alte lumi
1 min lectură·
Mediu
La țară timpul curge altfel printre poveștile depănate de
oameni vechi cu riduri săpate ca șanțuri pe chipuri
fără nume- nenea, tanti, moșul sau țața din deal...
Oameni mici și ne-nsemnați, femei cu batic și cazma,
Barbați în cizme de cauciuc cu bărbile de-un cot
pentru care timpul curge monoton între două răsaduri
sau două ploi de vară- strânși seara în cerdac
în jurul mămăligii mari precum un soare, cu țuiculița
în păhărele mici și caraghioase- aprinși la vorbă
obișnuiți cu graiul aspru muntenesc.
Preț de o clipă uneori zărești o licărire în ochi
ce-aduce a mângâiere- vorbesc despre copiii lor
dezrădăcinați de pământurile vechi și viața aspră
de aici- prin țări străine sau pe la orașe
Sunt oameni mari...
Aici, sus, se-aprinde-o lume în fiecare seară odată
Cu focu-n sobă- una străveche cu oameni vechi
ce se ghidează după semne și-obiceiuri.
În fiecare dimineață se stinge vorba printre treburi
și speranțele printre bălegar și vite,
intră Maria sau Ion în anonimat printre clisă
pământul le înghite ofurile
printre rădăcini...
001.814
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Oamenii unei alte lumi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13890364/oamenii-unei-alte-lumiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.