Poezie
Umbra
1 min lectură·
Mediu
Mă urmărești printre poteci tăcută
Risipă neagră a formei fără chip
Te-ascunzi după mine, te joci cu iarba
Gâdili floarea roșie până devine purpurie
Te-nghit în mine ca te scuip după copaci
Aluneci sub talpa piciorului stâng
Cu el am lovit întâia oară mingea
Erai cu mine- un pic mai firavă
Purtai șosete albe până la genunchi
Și-adidași cârpiți în vârfuri...
Mai târziu te-ai prins de căușul palmei mele
drepte- țineai stiloul strâns urmărind
Unduirile lui a sau u.
Te uitai după umăr roșind la bilețele de-amor
Scrise cu cerneală roșie precum iubirea
Învățai mângâieri boeme în amurgul toamnei
Cădeau frunzele peste noi- ai învățat să le
pictezi armonia în nuanțe de ocru-galben.
Rugineau emoțiile în condei până ai început
a le scrie- ți-am zis că nu e târziu
Iubirile nu mor- doar se transformă...
Azi stai de veghe uneori în chip tăcut
Ca o pasăre de noapte păzindu-și puii
Au murit cuvintele-ntre noi, te caut în semne
Te regăsesc printre ramuri schițând
Sau colorând printre ape apusul
ce nu moare niciodată...
001.679
0