Mediu
bine te lași privită
în oglinda retrovizoare
marea valsează
în trepte
de sare
un munte
(măcinat
pentru pâine
grâul și
omul)
când
în rugăciune
cresc
când în blestem
descresc
cu fiecare secundă
trăiesc
mâini
sigur ai multe
picioare
de
pod
între pământ și
cer
să-mi fii
cu iubire
024.087
0
frumos alăturate cele câteva elemente ale existenței.
îmi place prima strofă. celelalte dacă ar fi fost rânduite într-o formă mai concentrată ar fi născut un text cu deschideri largi spre ochiul privitorului în cuvânt.
aprecieri!