Mihaela Nicolau

Mi-e teama ca teama se va teme si ea! Mi-e teama ca m-ai putea transforma in sarut hulpav, planturos, ca o dimineata de iarna incetosata de aburul cafelei fierbinti! Mi-e teama de

dincolo de zidul pufos al orizontului s-a înecat în cleștar de ceai verde desperecheatul vârf de triunghi al inimii. îi mirosea pulsul a tăcere! doar rotunjimile îi fâlfâiau

Din umbra ta m-am încerat pe ramurile mâinilor sfioase ca floarea de cireș a primăverii. Eu nu sunt eu, ci doar grotescă amăgire de nesăbuință, trup hologramat în carne tânără, de

Mă ard in apă amestecată, mestecată, cu gust de fruct al pasiunii. Mă picur în candela însingurată a gîndurilor înca negîndite. Mă evapor, mireasmă crudă, pîrguită de ani, ca o ploaie

Curind amintirea va fi o minciuna Iar tu utopie minjita de nori, Rotund rogvaiv descarnat de culori Cu spaima de moartea crestata in mina. Reneg iarasi karma ce-si spune “stapina”, Iti sudui

Strigati, ingeri-demoni, zurlii si colerici, strigati spre lumina de oase, luptati in crescendo, si striviti neputinta cu baros de matase. Inventati-va clone divine, sustrageti din crama cu

Imi este trecutul cersetor ratacitor prin antracitul noptii, cu pantaloni legati cu sfoara de stele... Pribeagul isi cinta, indulcindu-si pielea cremuita-n mocirla; glasul ii respira in

Cum sa uit ca te iubesc cu-atita ura? Din toata fuga melcului am ales doar cochilia dungata si sparta... De aceea, am sa reduc la absurd dorinta, si cintarind in palme clipa am sa asmut

Uita-ma! Cind eu te asezam in poala, indragostita ca o mama, tu ma sfichiuiai cu intelesul exact al mingiierilor mele, aratindu-mi , ca argument, dictionarul explicativ al limbii romane. In

Am fost trasa la sorti sa-ti zdrobesc aroganta Sa te-adun, sa te numar, sa te iau inapoi. Te-am desprins de pe soclu, ti-am pierdut importanta Si te-am pus in orchestra, linga fluier,

Ca sa ajung la tine, intii m-am sinucis. Mi-am aruncat spiritul de la etajul zece, L-am condus cu-n cortegiu, ca pe-un proscris Si l-am ingropat in morminte aztece. Ca sa ajung la tine, m-am

Am inceput sa te iubesc la inceputul verii, cind invadarea luminii a coincis cu briza razvratita a marii, dar atunci m-ai gonit de sub acoperisul sufletului, cu o cruzime de calau infometat de

Te-am adorat sapte munti, sapte virtuti, sapte obraji de prunc deocheat cu sapte bancnote uzate, crapate, te-am cumparat de la anticariat; si despachetat te-am sarutat cu lobul

M-ai imbrobodit cu lacrimi de vita nobila, stoarse din sunete oarbe, neclare, indoliate si criticate de zvonuri neconfirmate la stirile de seara. Am inghitit, printre sughituri, stropi

Si ce daca te iubesc ?! Si ce daca mi se sfisie carnea in zdrente oropsite si crude?! Daca ai putut sa ma arunci, atunci, vei putea si acum sa ma surizi, ingimfat ca o turla de

Continuu sa te caut, continuu sa te-astept, Ignorindu-mi strivirea, refuzind sa accept Ca desi imi esti carnea inchegata pe os, Esti si suflul din mine, linistit, calduros, Ca desi mi-esti

Cu un creion tocit ti-am conturat in vis, Si ochii verzi, si parul, si miinile si gura. Te-am decupat atenta,te-am colorat, te-am scris, M-am dat un pas in spate si ti-am privit alura! M-am

Asculta-ti intii propriile dimineti solitare. Nu acuza noptile mele! Strecoara-te pe usa tacerilor si aduna-ti remuscarile de barbat tradator. Nu imi implinge* carnea cu lama

Cuvîntul meu nu stie să privească Căci de-ar privi cu literele oarbe N-ar mai putea prin aer să plutească Si nici lumina n-ar putea-o soarbe. Cuvîntul meu nu stie să asculte, Caci daca-ar

Erai barbarul ce m-a cotropit! Dar eu cuminte-ti mingiiam piciorul, Te impingeam de pe sofa cu dorul Si-ti aruncam camasa la dospit. Tu-mi destramai clipirea cu fuiorul, Imi picurai in somn

Cu-n gest decis m-ai definit: Senina, dulce-amara, clara, Picur de roua princiara, Din iarba vietii despletit. Cu-acelasi gest m-ai ridicat. Ai alungat norii bruneti, Mi-ai adunat trei

Din somn amagitor hazardul mi-a scuturat destinul mort, M-a dezbracat de negrul noptii, mi-a sters rugina-n mare graba, M-a-mpins in lumea celor vii, sa-mi vind amarul la taraba, Cu banii strinsi

Si mi-e dor de tine ca de viata insasi, de parca te-am pierdut, desi inca te am... Iti oglindesc urmele ramase in perna, iti descintec aroma, imbratisez lumina ce te-a atins ! Ma las remodelata

Cind toata innotam in lacrimi, mi-ai smuls un zimbet si-am stiut Ca soarta iarasi da cu pietre si-ncearca sa-mi incurce pasii. Am descuiat atunci trecutul, te-am scos de unde te-am avut, Te-am