Poezii

Mi-e teama ca teama se va teme si ea! Mi-e teama ca m-ai putea transforma in sarut hulpav, planturos, ca o dimineata de iarna incetosata de aburul cafelei fierbinti! Mi-e teama de

MNMihaela Nicolau

0

1

dincolo de zidul pufos al orizontului s-a înecat în cleștar de ceai verde desperecheatul vârf de triunghi al inimii. îi mirosea pulsul a tăcere! doar rotunjimile îi fâlfâiau

MNMihaela Nicolau

0

1

Din umbra ta m-am încerat pe ramurile mâinilor sfioase ca floarea de cireș a primăverii. Eu nu sunt eu, ci doar grotescă amăgire de nesăbuință, trup hologramat în carne tânără, de

MNMihaela Nicolau

0

0

Mă ard in apă amestecată, mestecată, cu gust de fruct al pasiunii. Mă picur în candela însingurată a gîndurilor înca negîndite. Mă evapor, mireasmă crudă, pîrguită de ani, ca o ploaie

MNMihaela Nicolau

0

1

Curind amintirea va fi o minciuna Iar tu utopie minjita de nori, Rotund rogvaiv descarnat de culori Cu spaima de moartea crestata in mina. Reneg iarasi karma ce-si spune “stapina”, Iti sudui

MNMihaela Nicolau

0

0

Strigati, ingeri-demoni, zurlii si colerici, strigati spre lumina de oase, luptati in crescendo, si striviti neputinta cu baros de matase. Inventati-va clone divine, sustrageti din crama cu

MNMihaela Nicolau

0

0

Imi este trecutul cersetor ratacitor prin antracitul noptii, cu pantaloni legati cu sfoara de stele... Pribeagul isi cinta, indulcindu-si pielea cremuita-n mocirla; glasul ii respira in

MNMihaela Nicolau

0

0

Cum sa uit ca te iubesc cu-atita ura? Din toata fuga melcului am ales doar cochilia dungata si sparta... De aceea, am sa reduc la absurd dorinta, si cintarind in palme clipa am sa asmut

MNMihaela Nicolau

0

0

Uita-ma! Cind eu te asezam in poala, indragostita ca o mama, tu ma sfichiuiai cu intelesul exact al mingiierilor mele, aratindu-mi , ca argument, dictionarul explicativ al limbii romane. In

MNMihaela Nicolau

0

0

Am fost trasa la sorti sa-ti zdrobesc aroganta Sa te-adun, sa te numar, sa te iau inapoi. Te-am desprins de pe soclu, ti-am pierdut importanta Si te-am pus in orchestra, linga fluier,

MNMihaela Nicolau

0

1

Ca sa ajung la tine, intii m-am sinucis. Mi-am aruncat spiritul de la etajul zece, L-am condus cu-n cortegiu, ca pe-un proscris Si l-am ingropat in morminte aztece. Ca sa ajung la tine, m-am

MNMihaela Nicolau

0

0

Te-am adorat sapte munti, sapte virtuti, sapte obraji de prunc deocheat cu sapte bancnote uzate, crapate, te-am cumparat de la anticariat; si despachetat te-am sarutat cu lobul

MNMihaela Nicolau

0

0

M-ai imbrobodit cu lacrimi de vita nobila, stoarse din sunete oarbe, neclare, indoliate si criticate de zvonuri neconfirmate la stirile de seara. Am inghitit, printre sughituri, stropi

MNMihaela Nicolau

0

2

Si ce daca te iubesc ?! Si ce daca mi se sfisie carnea in zdrente oropsite si crude?! Daca ai putut sa ma arunci, atunci, vei putea si acum sa ma surizi, ingimfat ca o turla de

MNMihaela Nicolau

0

0

Continuu sa te caut, continuu sa te-astept, Ignorindu-mi strivirea, refuzind sa accept Ca desi imi esti carnea inchegata pe os, Esti si suflul din mine, linistit, calduros, Ca desi mi-esti

MNMihaela Nicolau

0

2

Cu un creion tocit ti-am conturat in vis, Si ochii verzi, si parul, si miinile si gura. Te-am decupat atenta,te-am colorat, te-am scris, M-am dat un pas in spate si ti-am privit alura! M-am

MNMihaela Nicolau

0

0

Asculta-ti intii propriile dimineti solitare. Nu acuza noptile mele! Strecoara-te pe usa tacerilor si aduna-ti remuscarile de barbat tradator. Nu imi implinge* carnea cu lama

MNMihaela Nicolau

0

0

Cuvîntul meu nu stie să privească Căci de-ar privi cu literele oarbe N-ar mai putea prin aer să plutească Si nici lumina n-ar putea-o soarbe. Cuvîntul meu nu stie să asculte, Caci daca-ar

MNMihaela Nicolau

0

0

Erai barbarul ce m-a cotropit! Dar eu cuminte-ti mingiiam piciorul, Te impingeam de pe sofa cu dorul Si-ti aruncam camasa la dospit. Tu-mi destramai clipirea cu fuiorul, Imi picurai in somn

MNMihaela Nicolau

0

2

Cu-n gest decis m-ai definit: Senina, dulce-amara, clara, Picur de roua princiara, Din iarba vietii despletit. Cu-acelasi gest m-ai ridicat. Ai alungat norii bruneti, Mi-ai adunat trei

MNMihaela Nicolau

0

0

Din somn amagitor hazardul mi-a scuturat destinul mort, M-a dezbracat de negrul noptii, mi-a sters rugina-n mare graba, M-a-mpins in lumea celor vii, sa-mi vind amarul la taraba, Cu banii strinsi

MNMihaela Nicolau

0

3

Cind toata innotam in lacrimi, mi-ai smuls un zimbet si-am stiut Ca soarta iarasi da cu pietre si-ncearca sa-mi incurce pasii. Am descuiat atunci trecutul, te-am scos de unde te-am avut, Te-am

MNMihaela Nicolau

0

0

Te doare clipa aspra-a despartirii? Te doare chipul meu inmarmurit Si-atit de adinc in piele scrijelit De crincenul cutit al amintirii? Ofranda-n bratul tau m-am daruit Asa cum m-as fi dat

MNMihaela Nicolau

0

0

Pe bratul meu lasi degetele tale Sa curga lin, sa mingiie, sa simta, Lasi gura ta cu sarutari sa minta Tot ce-au mintit barbatii-n a lor cale! Cu vraja ei iubirea te alinta Iar palma ta

MNMihaela Nicolau

0

0

Suntem doar tina lui Dumnezeu suflata cu duh, framintata cu apa si sudoarea lui, modelata in semnul crucii pe care o ducem in spate! Suntem creatia divinului etern, mai efemeri ca

MNMihaela Nicolau

0

0

Imi pling degetele infometate, sfisiate de durerea incarnata in culoarea intunecata a plagilor deschise. Imi infig cuvintele, piese de mausoleu, peste condescendenta destinului. Te strig

MNMihaela Nicolau

0

0

S-au crenelat luminile din umbra si tremurate noptile s-au stins, Am smuls din cercuri intrerupte puncte ce-n linii infinite s-au intins, Am demascat decenta oropsita si-am ingropat oroarea in

MNMihaela Nicolau

0

0

Nu te iubesc! Iti zgirii irisul frumos ca teama. Iti ascult incordarile bratelor atunci cind ma aduna. Iti ating mirosul conturat in aerul ce-l dizloci cu trupul tau, in urma ta… Te

MNMihaela Nicolau

0

0