Iunie

iarba crescuse înaltă doar scurta rugăciune a unui copil o mai putea întrece subțirii și tremurătorii maci nu urmăreau același ritm când iarbă și vânt se legănau precum valurile bine rânduite ale unei mări care nu a suferit vreodată sau trupurile în așternuturi aproape fierbinți astept răsăritul ce zgomot Doamne, cu câtă putere orizontul înfruntă lumina! ce zgomot și câtă răcoare în iarba crescută înaltă, amară fragilă, lumina mă-mbracă în creștet mi se prinde și nu mă mai scapă nici nu mă pot mișca nici plânge când macii cad și iarba se-așterne lângă mine nu pot pleca și nici nu strig mi-e cald azi au venit bărbații la coasă mai devreme