Noapte de mai

mai limpede de-atât nicicând n-a fost singurătatea la ușă moartea stă să ia pe cei mai curajoși iar lașii lacrimi storc cu greu și-atacă femei, copii și vis și chiar câte un vers vor dispărea cum nici n-au fost trăind mai sus un pic sclipind mai sus un pic, spre steaua cea întreagă întreagă rămânând și eu asemenea cu noaptea și cu visul