Jurnal
Răzvrătirea cubului
1 min lectură·
Mediu
plecam departe
nu-Ți vedeam durerea
știam doar drumul aurit sub tălpi.
știam
că nu Vei spune: stai!
ci: Mă pazește!
Mi-ai arătat că lacrimi voi purta și eu
*
Tată,
acum câinii gri îmi mușcă din coapse -
sunt doar ore de frig.
timpul s-a rostogolit și trupurile de lut s-au închis
ca să nu-mi mai pot privi mâinile
nici bucuria mea să o mai poți schimba în sunet chiar acum,
când lumea
începe sa trăiască inginerește imploziile, cuburile, plânsul.
orele nu mai sunt măsura timpului nostru
ci a trupului nostru - tăcută ascunzătoare
câinii nu se grăbesc
și mă descoperă încet, încet
până la oasele
albe ca somnul Tău.
*
curat e orice gând
în intersecții contează
numai
drumul care nu mă duce către Tine
023.249
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Merchez
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Merchez. “Răzvrătirea cubului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-merchez/jurnal/13962194/razvratirea-cubuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MZimi pare a fi o frumoasa transpunere peste viata realului si-mi pare ca ne aducem aminte de EL-TATAL, doar in momentele...\"când lumea/
începe sa trăiască inginerește imploziile, cuburile, plânsul.\"; prin \"drumul aurit sub tălpi\"...\"lacrimi voi purta și eu\" in placerea citirii, Marius Iulian
începe sa trăiască inginerește imploziile, cuburile, plânsul.\"; prin \"drumul aurit sub tălpi\"...\"lacrimi voi purta și eu\" in placerea citirii, Marius Iulian
0
\"lumea
începe sa trăiască inginerește imploziile, cuburile, plânsul.
orele nu mai sunt măsura timpului nostru
ci a trupului nostru - ingenioasa ascunzătoare
câinii nu se grăbesc
și mă descoperă încet, încet
până la oasele
albe ca somnul Tău.\"
Acele ... ... sunt pauze de respirație sau de oftat? :)