Mihaela Maxim

jocul focului, aerului, apelor, materiei. frumos mocnesc ființele unele într\'altele, așteptând să se nască. un pic de cristalizare, și revenirea e gata! tu ce crezi?

De vorba cu ființa mea subtilă
Eliberat de vise, gânduri și cuvinte
De oameni, fapte ore și morminte
Îmi potolesc menirea de argilă

Plutesc pe cer, stejar printre bărcuțe
De-aș ști că-s singur m-aș opri în mine
Și n-aș purta-ntre ramuri de lumine
Pe umeri steagurile de steluțe

Îmi poposesc în valurile nopții
Sticluțe cu mesaje aurite
Și-mi bat în strălucirea porții

Eu le deschid ființelor cernite
Un cerc săpat de mine-n pragul sorții
Sărbătoresc o sută de cuvinte

asta contează, să te regăsesti în ceea ce faci, constant, neluând seama la agitația din jur, dominată de gânduri mai mult sau mai puțin curate. Să mergi înainte.
Omul sfințește locul, poetul vorba.
Așa să fie, așa să ne rămâi.
Și de-aici înainte te-om veghea cu steluțe de sentimente.
La multe poezii, pe care să ni le dai și nouă să le gustăm, ca și până acum!

bine, bre, vin, dar lasă naibii cutiile alea că mă trec fori! apropos, acu\' juma\' de ora somebody trés binevoitor mi-a ars liftul, un etaj mai jos! ...pace buna! și-am încălecat pe-o alună, ne vedem la anu\'n lună (nu te speria, n\'am găsit altă rimă)

mai bine aripi!
lasă, că zburăm noi singure, merci.

si gustoase, indeplinacioase!

despre poezia ta, frumusețea!
\"gest surprins într-un altar
c-un năvod mărginaș
înfășurat pe jumătate lavă\"

zic, da\'-mi dai o cireașă. te bagi?
era unu\' din Humulesti. citind eu mult și bine la povestirea ta, mi se făcu deodată că daca el, humuleșteanu\',
s-ar mai fi născut odată și nu eram eu pe-acilea să aflu, cam taman chipul tău l-ar fi avut, sărmanul... de drag atunci, mi-adusei aminte cum a culcat el lucerna matuși\'sii la pământ, și urechile în fața lui tat\'său, pentru/un pumn de cireșe găurite bietele de vânătăi, cu văr\'su, la scăldat!
Na, ține și pentru mine rândul la mesaje!
Te-oi momi cu pupeze, data viitoare!
ne vedem în tei!

am zis, ...cred.

da, bre, am văzutără, ochiul meu fu de vină, pai io ce să-i mai fac daca ochiu\'unu\' privește una și ochiu\'altu\' alta?
bașca mai vorbesc și amandoi odată!
plus că era muza asta pe-acilea, mă strângea de pinteni și io n-am invitat-o, nu acum, io i-am zis să plece pe la tine, ea a fugit peste rând-uri! și-acu\' chiar că ies din pagină! tu mai scrie, că mai vin!

netuțul asta joacă feste, ia să\'l fac eu de poveste
(văzui \"cu\", \'corectai\', și-amu e cum, să mai tac să-l scot din drum? - prea tarziu, că scoate fum!)

balada RadioDimineataSipoftabuna
te-oi păli c-o semilună
drept în coada de alună
dacă feste îmi mai joci,
ia să vezi tu de-o mai coci!

Netul meu, merge cu picioarele La spate.
La spatele cozii. (Nu pot sa zic f_nd.Nu?)
știm însă toți încotro!

sorrrry

da\' tu n\'ai văzut că vine la toți? cu o cânta unu\' mai tare, cum dă fugutza să strige ea prezent și acolo! taman când te-aștepți mai puțin! ...știi ce? n-o mai aștepta, dă-o-ncolo de zăpăcită! io una zic apucă tu de scrie ceva, să vezi cum apare cu coada-ntre picioare! numa vezi să scrii în continuare, vezi de vezi pe-unde te-oi uita tu când o veni ea!...no hai, și-amu, purcede!

cezarului ce-i al cezarului, și agoniei ce-i al poeziei, Alina. Go for iT, noi oricum eram la coadă!...
să nu dai cu confetti ascuțite!!

scuze...

și de la capăt. Merci, Ionela. da, nu știu nici acum cine era, care din ei, de frică n-am mai stat să prind finalul, am facut improvizatie apoi, pe malurile pline cu bărcuțe... pe lângă cronica începuta tandru, chiar cu cuvintele tale \"mirosea a ars\". hehe, nu-i bai de comms, mai găsești, încă, nu le-am dat toate, de-abia am început! ps, cred că ai făcut bine, le-aș fi ascuns eu dar nu mai aveam pene, mi le-am smuls în dreptul confuziei... mie mi-i drag de toți, vorba lui Nică, \"și ele mie\"... merci de ...directitate, dacă mă pot exprima în halul ăsta, asta e tot ce contează în final.
să dea Dumnezeu. la toată lumea. să ne mai și bucurăm. mulțumesc.
păi, știi. cu plăcere.
și io, de la mi.

Eliuța, uneori mă întreb cine scrie în locul meu, le găsesc gata ...făcute, înșiruite frumos, cu caractere urâte, dar ale mele, ele, și stau și mă întreb... da\' cu calu\' ce-am avut. nu că nu-mi plac, doamne ferește dar vin atât de departe din adâncuri cu lucruri pe care uitate sofrăind le credeam, că mă uimesc pe mine cu ele. și p-ormă rămân singură. cu ele.

merci, Luciane, întoarcem felicitările, stânga-mprejur, și dacă nu mai e nimeni, mă duc să le pun în plic, mai departe...

păstrează-mi încă un loc, ba nu, două, iartă-mi indecența, dar suntem mai multe.-.-.

șampanie pentru învingatori.
cu cuburi...rubiconde!
și ploițe de stelutze...
fără...anaconde!

să coboare pe-un alun
dacă vrea unul mai bun
ce-are ăsta mioritic
e-nghețat, și de-aia-i critic?

hehe, hai că-mi place!

când în sus, când în jos...trebuia să-i spui virtuală, nu vizuală. Stau și eu la coadă la eliberări...nu știi, acolo, în față, mai sunt locuri? Sau au sărit toți?