Pierdut

Găsit curcubeu,
la Capul Bunei Speranțe,
departe de luna noiembrie.
Canta mult prea sus,
iar un inger îi trăgea tot timpul clopotele.
Doamne, de ce l-ai mai făcut dacă-l lași să se piardă?
Se zbenguiau pe sub salcîmi, îngînîmdu-mi privirile, cu pălăriile trase pe cap,
Să nu-i recunoască nimeni.
Mi s-au agățat de gene și-apoi nu i-am mai văzut.


P.S. Comentariul este o răstălmăcire a unor versuri aparținînd Mihaelei Maxim.

http://www.agonia.net/index.php/poetry/80938/index.html

îți admir răbdarea și mă bucur în mod cu totul egoist de urma privirilor tale pe textele mele. mercic pentru dedicația întoarcerii în timp, și pentru sprijin.
asemenea,
eu.