Acei oameni

1 min lectură·16 februarie 2007

Mediu

Sunt acei oameni

rătăciți când dimineața

adoarme prin parcuri

cu iz de lacrimi la căpătâi.

sunt oameni cu răni sângerânde

pentru măcar o secundă

în plus,

oameni cuibăriți între palme.

Sunt oameni cu tolbe în orbite

le sorbi, îi seci, zâmbesti formal

și pleci.

oameni cu buze crucificate

în adevăruri cât o alună

ce-au fost ale tale, cu doar un gând în urmă;

Oameni-tăcere,

oameni-vânt și pământ,

Oameni-măr frânt,

oameni-îmbrățișare mută.

oameni ce te dor ca un punct pe retină

și oamenii uitați în tren.

doar pentru acei oameni.

taci și plângi.

în rest suntem o grimasă,

suntem toți numai urlet

023.434

Mihaela Ionescu. “Acei oameni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-ionescu-0015909/poezie/232290/acei-oameni

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Nu am nimic de reprosat si nimic de sfatuit, excelenta poezie. Mi-a placut nespus, felicitarile mele sincere.

oamenii cu adevărat \'dor ca un punct pe retină\'.(un vers plăcut)
ziua bună