Alexandra Ghita

Ode și cântece În camera goală șuieră vântul și eu am rupt legământul și-am țesut o vrajă ce adie om adie... liniște actorul a uitat replicile liniște în sepia liniște ce tresare

Vreau să îți spun doar ție, lullaby Că am furat clipa de ieri și am strivit-o bine în piept. M-a durut, dear lullaby, Dar a ieșit din ea parfum Și toată ziua palmele mi-au mirosit a

O păpușă este un obiect neînsuflețit care are scopul de a îi distra pe ceilalți. Ea este îmbrățișată de copii, iubită și dorită de ei. Cu toate astea peste puțin timp este uitată într-un colț.

Eu sunt un spiriduș mic, de 10 centimetri și locuința mea se află undeva la adăpost, într-o casă călduroasă a unei familii de reni. De obicei port o tichie roșie și o salopetă verde, pentru

Când stăteam pe acoperiș, un înger cu aripi gri mi-a șoptit că la noapte voi muri fericită. I-am mulțumit de veste și el și-a luat zborul lăsându-mă pe mine în urmă cu toate temerile, toate gândurile

E 21.01, N-am primit garoafe mov Și nu voi primi Pentru că îmi doresc. E 21.02, Baloanele cu heliu Þipă subțire de sub pământ. E 21.03, Lumina becului de la stâlp Taie într-o dungă ochii

Mi-e somn și sunt trează, Dar mă răsucesc pe dinăuntru Când îmi aduc aminte cum În generală și-a rupt cineva mâna În așa hal încât rămăsese atârnând Într-o ață de carne. Așa atârn eu de

Dau foc fitilelor coapte de lumânări Și le înconjor cu oglinzi. Plicurile în care mi se pierde vocea Povestind cum trăiesc Le închid cu-n ban de ceară. Singurii mei bani. June albe ne

Primăvara, Fluturii ne țin de foame, Ciupercile ne sunt umbrele când plouă, Și mergem mândri pe Calea Victoriei Þinându-ne de braț. Zâmbesc trecătorilor, Nu-mi pasă că haina mea

Poeții trăiesc în camere mici, Pline de igrasie, Pulsând miros de vechime, Cu pereți vii, de mușchi. Noi ne vindem sufletul Pentru aer condiționat, Ei își vând sufletul Pentru

Cărțile din bibliotecă le așez după culori, Nu după numere, nu după gen, Nu după ani. Îmi port amintirile într-un coș cu struguri Și în suportul de creioane îmi țin mărgelele Rotunde,

De ai arunca o monedă în pieptul meu, S-ar auzi un ecou metalic. S-ar lovi de pereții încăperii. N-ar atinge capătul Pentru că El Nu există. Învelită cu o pătură din ceară, Îi simțeam

Stăteam în picioare, lângă un automat și în fața mea lua naștere o mulțime de oameni. Tumultul acela mă făcea să îmi pierd capul departe de inima gândirii logice. Ce să fac? Cum să reacționez? Unde

Am plecat la serviciu într-un sfârșit. În timp, când m-am hotărât să devin doctor am văzut că viața e de șaptezeci de ori mai fragilă decât o credeam eu și am învățat că fiecare moment trebuie

Trăia în lumea lui plină de vise, de lumi imaginare modelate de cărțile pe care le citea. O descriere fizică ar fi inutil să fac, este de ajuns că am avut ocazia să îl cunosc cândva și să îi

Simt că înnebunesc într-o lume de hârtie. Totul se rupe. Se aud decibelii puternici și recunosc, îmi este frică. Într-o cameră cu pereții din hârtie lucioasă te vezi în umbre înșelătoare, parșive. Mă

Îngerii să îmi vegheze cugetările cât o să fiu în viață.... îngerii stau în cer, dar iată că a coborât unul pe pământ. Era noroi mult pe stradă și mă stropeam adeseori pe