OM
Ode și cântece În camera goală șuieră vântul și eu am rupt legământul și-am țesut o vrajă ce adie om adie... liniște actorul a uitat replicile liniște în sepia liniște ce tresare
I miss you, lullaby...
Vreau să îți spun doar ție, lullaby Că am furat clipa de ieri și am strivit-o bine în piept. M-a durut, dear lullaby, Dar a ieșit din ea parfum Și toată ziua palmele mi-au mirosit a
Patru minute
E 21.01, N-am primit garoafe mov Și nu voi primi Pentru că îmi doresc. E 21.02, Baloanele cu heliu Þipă subțire de sub pământ. E 21.03, Lumina becului de la stâlp Taie într-o dungă ochii
Luna lui octombrie
Mi-e somn și sunt trează, Dar mă răsucesc pe dinăuntru Când îmi aduc aminte cum În generală și-a rupt cineva mâna În așa hal încât rămăsese atârnând Într-o ață de carne. Așa atârn eu de
Veatza mea BOiEMÃ (2)
Dau foc fitilelor coapte de lumânări Și le înconjor cu oglinzi. Plicurile în care mi se pierde vocea Povestind cum trăiesc Le închid cu-n ban de ceară. Singurii mei bani. June albe ne
Veatza mea BOiEMÃ (4)
Primăvara, Fluturii ne țin de foame, Ciupercile ne sunt umbrele când plouă, Și mergem mândri pe Calea Victoriei Þinându-ne de braț. Zâmbesc trecătorilor, Nu-mi pasă că haina mea
Veatza mea BOiEMÃ (3)
Poeții trăiesc în camere mici, Pline de igrasie, Pulsând miros de vechime, Cu pereți vii, de mușchi. Noi ne vindem sufletul Pentru aer condiționat, Ei își vând sufletul Pentru
Veatza mea BOiEMÃ(1)
Cărțile din bibliotecă le așez după culori, Nu după numere, nu după gen, Nu după ani. Îmi port amintirile într-un coș cu struguri Și în suportul de creioane îmi țin mărgelele Rotunde,
Fără formă, fără fond
De ai arunca o monedă în pieptul meu, S-ar auzi un ecou metalic. S-ar lovi de pereții încăperii. N-ar atinge capătul Pentru că El Nu există. Învelită cu o pătură din ceară, Îi simțeam
