Poezii

Sunt încă pe-aici, Topit în văzduh, Printre îngerii de sticlă, Mileul de pe masă Și-o poză dintr-o toamnă, Pe margine cam roasă. Încă prezent În dosarul cu file De vise citadine, Rămas

MIMihaela Ionescu

0

0

De-aici din rai te văd în ceață Și toate cele-mi par mai mici, E doar lumină și verdeață, Nu sunt spini nici pe arici. Aici în rai nu suflă vântul Și frunzele prea rar foșnesc, În veci nu

MIMihaela Ionescu

0

0

Plutește lumina În ochii cerului înmărmurit... Te-aștept din nou Să-mi cânți o ploaie Din suflet asfințit. Târziul a-nceput, Iar eu tânjesc Să fiu pământ, Într-un infern de frunze Pe

MIMihaela Ionescu

0

0

Stăteam așa, smeriți, dezbrăcăți de cuvinte, privind în gol, înmărmuriți, dincolo de cele sfinte. Ce frumos și ce aproape te-ai petrecut în mine! eu dans, tu melodie tu dor, eu

MIMihaela Ionescu

0

0

-Inimă de toamnă, de ce-ai venit Să mori aici în poarta mea? Nu știi c-am fost și eu rănit De soare-n vara grea? -Ba știu și dinadins Ți-aduc în dar de nuntă Destin în vene scris Si

MIMihaela Ionescu

0

0

Mă privesc de sus copacii, aş putea Să fug, să mă pierd, să m-ascund, să mă... Las uitată... Înăuntru, departe, lipită de mine undeva demult. Mă privesc de sus copacii, mă oglindesc în ochii

MIMihaela Ionescu

0

0

mi-ai tăcut o poveste despre flori care înmuguresc sau nu funcție de... mi-ai tăcut pentru că nu știu. credai că-ți tac ? păi ți-am tăcut, n-ai auzit ? știu, nici tu nu ști în ce sens

MIMihaela Ionescu

0

1

Am îndesat Cerul într-un buzunar Și m-au închis cu fermoar. Ies doar când plouă, Să mă curăț de scame, Mă șterg pe-o mâță care doarme Și intru iar. Când îmi dă ăștia drumul Tot fac pe nebunul.

MIMihaela Ionescu

0

0

Se cununa Coama teiului bătrân Cu-n strop de Dumnezeu galben și rotund fumegând. Se înălțase Toată seva din pământ, Îl trăgea după ea fierbinte, flămând levitând. Mâini

MIMihaela Ionescu

0

2

Toate drumurile înspre ochii mei Sunt presărate cu frunze Cu iarnă uneori, Cu oameni de primăvară, vară... Să mă-ntregesc Îmi scriu toamna pe frunte. Când mă frige Iarna drumurilor pe

MIMihaela Ionescu

0

1

Arde neaua sus la vise Peste fruntea-pom din zori Și prin crengile deschise Vântul curge uneori. Arde neaua sus la vise - Poate altfel nici n-aș vrea Să las porțile deschise, Să mă pierd în

MIMihaela Ionescu

0

0

Îmi picură-n ureche Vorbele de lut, Îmi curge nemișcarea-n vene Și vuietul i-ascult Mă schimbă-n nouă, Mă schimbă-n veche, Mă scrie cu rouă Și-mi stă de veghe. Mă plouă pe vise, Să-mi

MIMihaela Ionescu

0

0

Curgi pe lângă un timp spart În așteptarea lui Mâine; Azi e în pântec ferecat Și nu mai vine. De te mușcă pereții Cu dinți de tăceri Ascultă-ți nămeții Și gustă din ieri.

MIMihaela Ionescu

0

0

Salcia-și plângea podoaba, Frunzele șopteau balade… În același trup Două gânduri înhămate, E frig aici, E fum departe… Mirosea apusul Tot mai frumos a noapte, Ploaie și cai

MIMihaela Ionescu

0

1

Frunzele ard Jelind nemurirea Cu glas roșcat. Iernile strivesc Oricărui puștan Nasul de geam. Florile mor Ca Alina-n banca-ntâi De gând călător. Verile viscolesc Valuri de pus în

MIMihaela Ionescu

0

0

Aceeași pană, dar altă gâscă, biata Să ști că o doare dar Cui să-i mai pese, când vine alta Urcă, hai să mergem iar Luni, marți, miercuri, joi... Tu ține-mi mâna copile bine Începând de-acum eu

MIMihaela Ionescu

0

3

Sunt acei oameni rătăciți când dimineața adoarme prin parcuri cu iz de lacrimi la căpătâi. sunt oameni cu răni sângerânde pentru măcar o secundă în plus, oameni cuibăriți între

MIMihaela Ionescu

0

2

Sălbatică și târzie, Cu urletele atârnate de călcâie, Plânsă și crudă, cu buzele arse De ceruri și fețe de undeva înăuntru, departe, A venit să-mi zgârie poarta, Sărmana nebună, pentru-adăpost

MIMihaela Ionescu

0

0

De credința verii în cireși, de prea mult vin din pământul gravid de ploi, de secunde argintii curse pe tâmpla vremii, s-a îmbujorat apusul înflorind în noi..

MIMihaela Ionescu

0

0

M-am prins în horă Sub lacrimi de meri, Mustind nemurirea Din fluturi și ieri. De-atâta văpaie Roșea pe la tâmple Pământul sfârșit. Încercând să ne-nvingă, Cerul-burete, În crengi s-a

MIMihaela Ionescu

0

0

Și călătorul nepornit Va fi venit la poarta vieții, Va fi stat prea mult așteptând un pahar De zbor, Se va fi ghemuit Pe sine, În sine De prea mult Nefrig, Necald… Se va fi neoprit De

MIMihaela Ionescu

0

0

Ne dureau fericirile grămadă Ca o noapte de Crăciun Prea albă să ne vadă, Și poate atunci uitam să tac Întâia dată. Vuiau doar îngerii pe stradă, Buna țesea dulceață în iarna cea de vată Și eu

MIMihaela Ionescu

0

0

Nebunul cântă, Bufonii dansează... De ce se oprește A 16-a dupamiază? Nebunul delirează. Bufonii stau la pândă. A 16-a dupamiază E încă flămândă. Bufonii se mușcă, Nebunul îi

MIMihaela Ionescu

0

0

Alo, sunt eu, Momentan am sufletul deschis. Lăsați pentru mine Un mesaj după vis Sau reveniți, vă rog, Înainte de-al fi ucis.

MIMihaela Ionescu

0

0

Sunt din aceeași noapte ca și tine Și mie cerul îmi mângâie visele vuind La fel ca tine îmi împart diminețile Între iarnă și flori; Fugăresc îngeri, care-ncotro Și mă topesc într-o clipire de

MIMihaela Ionescu

0

0

Te găsesc nestrăin La răscrucea unui ceas Rătăcit în oglindă, Curgând ca un zâmet Pe secundele toamnei noastre Timpurii. Ostașii mei de la miazăzi Se bat pentru un loc sub lună. Ce vremuri

MIMihaela Ionescu

0

1

Mai ști Cînd mi-ai venit la poartă Cu un mănunchi de balade, Să le tăcem împreună. Miroseai a trecut, Ca speranțele bunei: roase pe margini, galbene de suflet

MIMihaela Ionescu

0

1

Ai vrea să-mi smulgi O bucată de cer Din acesti ochi Care au uitat să privească dincolo de oameni? Ai vrea să-mi păstrezi Amintirea mâinii Prevestitoare de împreună În buzunarul stâng, La

MIMihaela Ionescu

0

0

Ce bine că m-am născut Dintr-un vis de culori Și am părul albastru, Să mai spăl uneori Privirea melcilor grăbiți Cu o șuviță rebelă. Ce bine că am Argint în căușul palmelor, Altfel n-aș

MIMihaela Ionescu

0

0