Poezie

La margine de viață

1 min lectură·24 mai 2019

Mediu

Stăteam așa, smeriți,

dezbrăcăți de cuvinte,

privind în gol, înmărmuriți,

dincolo de cele sfinte.

Ce frumos și ce aproape

te-ai petrecut în mine!

eu dans, tu melodie

tu dor, eu poezie.

Ce frumos și ce departe

m-am petrecut în ține!

văzuți de toți, în toate

și nevăzuți de nimeni.

M-agăț de ține, ca de moarte!

Mă-mpingi spre soare, tenebros.

Mă vezi cum ard și arzi în mine!

nebun și rece, lunecos...

Să-ți fiu călău ai vrut și te-am ales

în pântec să te zămislesc, spre răstignire

în brațe să te strâng mai des

când sânu-mi te adapă cu iubire.

Te-nvălui iar, într-o poveste

Și-apoi ne pierdem în nefire

Căci noaptea noastră iarăși este

Purtată lin, spre nemurire.

001.921

Mihaela Ionescu. “La margine de viață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-ionescu-0015909/poezie/14138599/la-margine-de-viata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.