Clarificare
Nu m-am oprit din scris, dar scriu destul de rar de când mă știu, iar dacă îmi vizitezi pagina din când în când și citești o poezie mai infantilă trebuie să știi că am decis să public și poezii din
MIMihaela Ionescucitat
\"Un mileniu s-a scris cu pene de gâscă. Gâștele au merite mari în promovarea culturii.\" (Valeriu Butulescu)
MIMihaela IonescuAstea două cimitire
Dacă nu se intersectau astea două cimitire rămâneam și azi gălbenuș în gât propriu, că mai uită omul cum e să te tragă viermii de coaste și mai uită cum are să ajungă după trei zile de
MIMihaela IonescuIminența
Un curcubeu de chihlimbar îmi crestează palmele în fiecare dimineață saturn își plimbă ansa pe tâmplele mele și gălbenușul lumii e tot la locul lui... cum altfel ar putea să fie? Iminența își
MIMihaela IonescuParalelism si alte boli
Închei înainte de a începe Zdrobim Călcăm Monologăm Și ne mirăm de ce, Deși avem martori, Nu avem camarazi de arme, Doar victime. Pe marginile șoselei Copacii tac Și vântul din frunze Se
MIMihaela Ionescu24/7
Eh, dragă, hai și tu acum, ce vrei? În lipsa unui subiect mai interesant, hai să murim despre vreme, despre călduri și frigul din ele atât de insipid înfofolit în Cerul e maro \"ca ochii
MIMihaela IonescuAcasă
Și poate-ntr-o zi ai să te saturi de vorbit cu streașina și-ai să vorbești despre ea, ca și cum ar fi fost. Închisoarea mea de cuvinte se va pleca spre cer atunci, să ai pentru cine să mai
MIMihaela IonescuO colivie de cuvinte
întind spre tine o colivie de cuvinte asta-i tot ce mi-a rămas dincolo de moartea cotidiană am irosit celule doar pentru tine dar ne e prea timp palimpset de imagine răgușită pe retină își
MIMihaela IonescuVie împărăția
Portul își scutură cadavrele Resuscitând stafii. E noapte milenară Cu mască de zi. Pantomim politicos, În semn de pace, Zâmbet kitsch și zdrențuros Atârnă de catarge Pentru ciori. Vâsle
MIMihaela IonescuȘi totuși se mișcă
Un strop de ceas O sticlă spartă Iconostas O magnă cartă Tăcere gri Un martor bleu Foiala noastră Un strop de ceas O sticlă spartă Iconostas O magnă cartă Sfinx Clepsidra-naltă Vuială
MIMihaela IonescuAstăzi mă sinucid puțin
M-am înțepat bine în universul acela era cald încă, gâfâia și-atât. Nu tu explozie, nu tu implozie, poate ar fi fost salvat. Dar ce să faci cu un univers care nu încape în sine și care nu se
MIMihaela IonescuLe \"business\" divine
Și Dumnezeu dormea pe tâmpla nopții Zvâcnind arar din pleoape Senin și învelit cu morții Ce nu vor să se-ngroape. Mai iese Doamne câte unu\' Te miri cum de mi-l lasă doar cu un trup
MIMihaela Ionescuîmbrățișările
imposibil de sus. am să mă colivie in nori, fraților. unde aerul e destul de rarefiat pentru a transforma sufletul în pulbere stelară mă furnică pe suflet și simt cum îmi cresc atât de
MIMihaela IonescuDimineața
M-au trezit dimineața Dureri la acvariul cu vești. Se lăsase ceața, Apoi bruma peste pești. Prin venele bătrânei Vântul flutură batista Căptușindu-le cu zmei. Puțini visează Să-și nască
MIMihaela IonescuPrivind mereu spre nori
Hai să ne jucăm cu zapadă Pe un ștei de fericire. Poate tu, Poate eu, Poate noi, Vom cădea întâi Unde... Ce este veșnicia ? Aș vrea să-mi spui Fiecare tu, Știm cel mai bine Îi vom clădi
MIMihaela IonescuDupă carnaval
Când obosim Să plângem teama Pe obraji de necredință În pasărea ce urlă amuțită Din trupuri de ceară Stingem lumina, Curg straturi de măști Și-n urmă rămânem Candele nestinse Aducând fiecare
MIMihaela IonescuCălătorie spre pământ
Undeva, în întuneric se auzea muzica universului, neatinsă. Un bătrân și un copil stăteau pe marginea unui râu. Vremea se pierduse printre nori... Fără să se privească unul pe
MIMihaela IonescuLa un țipăt distanță de cer.
Ne-am ascuns În sufletul unui copac Altoindu-ne cu el Până la dezrădăcinare De sine și de cuib. Uneori mâinile noastre Se-mpovărau cu frunze Ne scuturam speriați Apoi plângeam de dorul
MIMihaela Ionescu