Paralelism si alte boli

Închei înainte de a începe Zdrobim Călcăm Monologăm Și ne mirăm de ce, Deși avem martori, Nu avem camarazi de arme, Doar victime. Pe marginile șoselei Copacii tac Și vântul din frunze Se teme să adie Pentru că ecoul Poate a plecat Sau e acasă Dar nu pentru el. Văd oglinda Acolo unde doare mai tare În alte locuri Nu semăn perfect Cu imaginea aceea. Oare și ea ne vede mai mici, Mai departe? Sau doar se strâmbă la noi? Cum să răspunzi Unei pietre Pentru a o face Să reîncopăcească Dacă tu tot piatră ești? Să fie asta un atuu? Sărutări. Fac oare același lucru Din mai multe frânturi de vis? Trebuie să aștept mai apăsat? ...