Îmi strecor legile prin sita imposibilei întoarceri...
E lungă ulița spre nicăieri,
singuratice giuvaergiu cu miros de mosc?
Toamna clătină din grumazul bătrân.
Alienate subsoluri
ale
Tatuajul în formă de strop
al norului
se prăvăli pe buzele mele.
Tăcut, o picatură de sânge din nepământescu-mi umăr
sui la cer pe scara viscolului.
Strâmbi strigoi ai altarelor de
Buzele puțului din fața ușii
bâlbâie un suspin.
Pe-o voce asudată, îmi azvârle neghiobii calde,
dar senile,
ce râd de propriul lor ecou,
sprijinit de uscăciunea peretelui de priviri.
E
