Buzele puțului din fața ușii
bâlbâie un suspin.
Pe-o voce asudată, îmi azvârle neghiobii calde,
dar senile,
ce râd de propriul lor ecou,
sprijinit de uscăciunea peretelui de priviri.
E
Tatuajul în formă de strop
al norului
se prăvăli pe buzele mele.
Tăcut, o picatură de sânge din nepământescu-mi umăr
sui la cer pe scara viscolului.
Strâmbi strigoi ai altarelor de
Îmi strecor legile prin sita imposibilei întoarceri...
E lungă ulița spre nicăieri,
singuratice giuvaergiu cu miros de mosc?
Toamna clătină din grumazul bătrân.
Alienate subsoluri
ale
