Poezie
Nepământescu-mi umăr
1 min lectură·
Mediu
Tatuajul în formă de strop
al norului
se prăvăli pe buzele mele.
Tăcut, o picatură de sânge din nepământescu-mi umăr
sui la cer pe scara viscolului.
Strâmbi strigoi ai altarelor de ieri
primesc
ofrande mincinoase
din mâini sfinte de zăpadă.
Pe alocuri, nimbi tradați se-aud dansând
în hora veșnicei pomeniri,
încleștați în năvălirile incestuoase
ale Nemuririi.
La dreapta, orbecăiește un tron
pe primăvăratice poteci de fulgi
înspre uitatul stăpân.
Ineacă-te cu mine in hialinul strop de nor
și zi-ți că ne strivim impreună
-mână-n mână,
suflet în suflet,
cobâlțâindu-ne gongul inimii prin cărarea ruginie
din pletele vinului-
de întunecații pereți ai celui de-al doilea Graal,
când adevăratul Crist îi gâlgâie
ultima
grimasă.
001.309
0