Miclăuș Silvestru

S-a scăpat una... să zică Alteia de-aceeași teapă - „Ți-am visat bărbatul, Vică, Dar să știi că... i-am tras țeapă! Nu-nceta să-mi spună... multe Și-ar fi vrut să mă conducă...; L-am făcut

și eu și tata cu legături la subțiori pe lângă sălcii - mâțișori-s pregătiți pentru sărbătoarea lor

nu-s încă-ntoarse la cuiburile goale călătoarele - cu narcise pitice primul buchețel din an

de-ți muți privirea într-o parte atunci când vezi ce nu-ți convine ești înțeleptul din popor, ori... lupți să-ndrepți - că-i scris și-n carte - să meriți răsplată de-mpăciuitor? nu-s

Parcă n-am ce să mai spun...! Încă-un A pun în alun! Îl transform, să zic... în sare; Să pun, oare, și-n vânzare?

„Asară vântul bătea”, M-am simțit ca-n Rai - iubită, „Badiu-n brațe mă strângea”; De mămuca-eram păzită. „De-ar fi bătut vântul mult” - Cum să spun să fiu crezută? - „M-ar fi strâns de m-ar

își arătau limba (papucii mei) bețivul și îndrăgostita lui cocoțată pe gard mi-odihneam oasele pe banca plantată-n malul gârlei morii o panoramă perfectă priveam toate panaramele ce-și

cât de mult să am cum știu că toate-s vremelnice la fel de bine pot spune n-am chiar nimic „di fapt... cui îi pasî di am ori di n-am?” tot aurul din lume să-mi fie sub călcâie nu aș

În oraș... (și nu-n oricare) Toți au frică de găini, Nu-s chemate la mâncare... Ci-alungate-s. Ce haini!

se îmbibă-o cârpă bine din orice lichid sadea *șa-i și omul... da*-i rușine că tot trage... la măsea viața ni-i tare frumoasă ne-amintim cum eram plozi tăvăleam iarba de coasă de eram numiți

am de gând să-ți storc inimioara să îmi umplu ceșcuța plăcerilor cafeluța c-un rachiu combinată mai bună-i ca niciodată ca atare îmi zboară această urare: faină să ne fie toată ziua-n

Nimeni nu gândește pentru tine, Chiar de-o zice vr-unu că o face... *șa că: iute mintea tu ți-o coace Pentru-a nu te face de rușine!

Încercarea eșuată, Ori un „fapt” ce-i prea urât... Lăudate-s niciodată! Chiar că-ți bagi... degetu-n gât!!!

Joc pe el... și iar răsare, Îl culeg - cu el sparg fierul, Bat chiar icre... de-o mâncare; Mi-l ghicească... pișicherul!

Cine vede ce lipsește - În citatul de mai jos - Să mi-o spună... românește! Vreau să-l văd... pe curajos! „așa-într-o doară șuguind întreb și eu p*ĂȘTIA mari ai noștri când și cum îi

ți-am spus-o de mai multe ori și repet încă o dată calcă-mă când vrei pe niciunul din picioare nici pe bătături sigur că da în bătătură, da să te oprești în prag așa doar și doar