Miclăuș Silvestru

aoleu fără văleu și văleleu la oraș nu-i ca la țară și nici invers adică la țară nu-i ca la oraș laborator de machiaj vizavi de platoul restrâns al emisiunii „Floarea din grădină” un

nu orice casă bucătărie de vară sobă și cuptor - vreascurile-n căruță cu IVA pe factură

O „iubită” cată joacă, Voie bună-i vezi și-n „umblet”, Rar de tot i-e vorba seacă, Râsu-i plata - ori doar zâmbet.

din elicopter fixate-n fotografii șiruri de paie - bârnele-s la vedere-n case dărăpănate

Termenul neexplicat în DEX Pentr-un gust mai nou - ce-i oare, Știi?... chiar cred c-o să mă lași perplex De-l găsești... din întâmplare.

apa de moară pe florile grădinii - nicio dulceață

Un butoi... pântec rotund!!! Cam așa-s toți cei sătui. Scobitura pentru fund Cum se cheamă? Să mi-o spui!!!

tehnologie ultimul răcnet mi-am tras mașină nouă dotată anti-alcool anti-amendă pentru viteză și încă alți vreo câțiva anti dintre care probabil cunoașteți dar n-ați auzit de

S-a scăpat una... să zică Alteia de-aceeași teapă - „Ți-am visat bărbatul, Vică, Dar să știi că... i-am tras țeapă! Nu-nceta să-mi spună... multe Și-ar fi vrut să mă conducă...; L-am făcut

și eu și tata cu legături la subțiori pe lângă sălcii - mâțișori-s pregătiți pentru sărbătoarea lor

nu-s încă-ntoarse la cuiburile goale călătoarele - cu narcise pitice primul buchețel din an

de-ți muți privirea într-o parte atunci când vezi ce nu-ți convine ești înțeleptul din popor, ori... lupți să-ndrepți - că-i scris și-n carte - să meriți răsplată de-mpăciuitor? nu-s

Parcă n-am ce să mai spun...! Încă-un A pun în alun! Îl transform, să zic... în sare; Să pun, oare, și-n vânzare?

„Asară vântul bătea”, M-am simțit ca-n Rai - iubită, „Badiu-n brațe mă strângea”; De mămuca-eram păzită. „De-ar fi bătut vântul mult” - Cum să spun să fiu crezută? - „M-ar fi strâns de m-ar

își arătau limba (papucii mei) bețivul și îndrăgostita lui cocoțată pe gard mi-odihneam oasele pe banca plantată-n malul gârlei morii o panoramă perfectă priveam toate panaramele ce-și

cât de mult să am cum știu că toate-s vremelnice la fel de bine pot spune n-am chiar nimic „di fapt... cui îi pasî di am ori di n-am?” tot aurul din lume să-mi fie sub călcâie nu aș

În oraș... (și nu-n oricare) Toți au frică de găini, Nu-s chemate la mâncare... Ci-alungate-s. Ce haini!