Miclăuș Silvestru

Nu am putut rezista ispitei de a mă înfrupta din belșugul amintirilor copilăriei... Așa că, a fost suficient o singură vorbuliță adresată lui Edi, cățelușul, că s-a și pregătit de drum.

Dinapoiul de la navă Se transformă, prinde viață, Iar din stadiul de epavă Se îndreaptă... către piață.

Am pribegit destul prin țări străine Și-am tot avut noroc cât turcii la Rovine; Credeam că sunt mereu bătut de soartă, Ba chiar credeam c-așa a fi, e-o noua

Să conducă spre mai bine ministerul, Onorabil, ca ministru-a fost numit Domnul Oprea. Nu-înțelegem noi misterul: De la rele, domnul Oprea... nu-i oprit?

de departe părea o păpușică uitată pe zăpadă sub lumina palidă a neonului ce mai mult era stins decât aprins însă de-aproape era o nespus de fermecătoare fată ghinionnul de partea ei s-a

Personaj mult îndrăgit De cei mici, cu acadele, De cei mari... e-afurisit Când le intră pe sub piele.

Fură fire de paingi Și-ncropește-un adăpost Că-ntre frunze-abia-l distingi. Cin* să fie? Zi-mi... cu rost!

semnalul naturii - prezența altor gâze-n tărâmul albinelor

Învățați din legile mele încorporate-n mine de însuși voința și mâna Creatorului în microcipul inteligent al transformării ce ordonează cursul normal al existenței Chiar de veți încercați a-mi

cină intimă - întoarsă cu spatele floarea-soarelui

să înțelegem de ce la noi nu-i ca la alții căutăm cu ce suntem diverși fără să avem răspuns sigur suntem și buni cu-aceleași caractere ca și alții răi prea mult câteodată cu depășiri de

Spre un roi, cu fum de iască Ațâțat la ceas de-amiază, Pufăind c-un fel de piază; Tu îl știi, chiar de-i sub mască?

Crește-n apă,-în adâncime, În păduri, livezi, câmpii Și miroase-a prospețime; Spală tabla... de prostii.

Cresc la marginea pădurii Și a multor poienițe, În ei saltă veverițe Ce n-au limite... măsurii!

Des mă păcălea băltuța După ploile de vară; Tot trecând cu greu, căruța O-adâncea din cale-afară. Eu, copil ieșind din casă, Fuga-n stradă... iar la joacă, Haina nouă, cea lucioasă, Îmi

E-n fanfare și orchestre, Până și-n picturi rupestre, E-auzit la vânătoare, Printre primii intră-n floare.

Eram și noi mărișori, ce mai… ne puteam permite să-ncercăm efectul licorii ce ne-o interziceau cei mai mari ca noi: părinții și în special d-na dirigintă. Am plănuit cum și unde să probăm, de

Lunecând în sens ales Zeci de sfere-nchise-n cercuri Sunt prezente-n multe vercuri Așezate-n vreun reces.