Miclăuș Silvestru

Hai cu mine, dragă! hai să punem ceapa vezi că luna scade ziua e mai lungă timpu-i frumos hai s-o punem iute trece vremea tinereții cu umezeala primăverii din zăpada topită treptat crească mare

cai, catâri, măgari pe marginea drumului șir de căruțe - poienița la pârâu vatră pentru corturari

Doamna-ți umblă pe-a ta urmă Când ai soarele în față, Dacă intri tu în surmă Ea-i ca altele... tot hoață!!!

Păi, seara bună… țață Smărănduță! - o zis mămucuța să vii o țâră la noi îi caldă încă mămăliga și cum mata ești singurică să-ți petreci urâtu’ pân’ pe la miezul nopții cu dânsa - nu pot în seara

furcile-nfipte în căruțele cu fân – miros de mâncări * numai vaci la jug – hârjoana copiilor după căruțe * strâns totu-n traistă – pe deasupra fânului funia lungă * mai toți prin fabrici – în seama

Am amică-o ardeleancă, (Nu v-aș spune că-i din Blaj) Iar blândețea (de săteancă) Și-o exprimă prin limbaj.

Împreună fac o roată - (Cercul roții de la car), Șlefuită-i... pe bucată, Numai muncă... de rotar.

Bunici vizitați – insistența țânțarilor dincolo de geam – * Hotel pe plajă – toți pereții decorați cu țânțari striviți * Fără baterii radioul Miorița – ascult țânțarii * Concert neplăcut

Cocori departe – în cădere liberă pană stranie * Vorbe din bătrâni – când auzi sau vezi cocori vremea-n schimbare * Abecedarul – pagina cocorilor colțul îndoit * Bunici fără grai

Dintre alte „jucării” Des e-n fața măturii, Nu-i zâmbește, n-o salută Pe motivul... că-i cam slută!

Lemne pe un braț – cu fulgi în transformare sprâncenele mamei * Astăzi primii fulgi – cu mâinile întinse copiii la geam * Vată de zahăr – de pe umerii mamei fulgii scuturați * Strânși

Mama-i azi lângă cazan Mestecând leșia groasă; Ăst produs - cam grosolan - Necesar e-n orice casă.

Orbit în curba blestemată pe drum negru de smoală pierd direcția spre stânga peste șanț și-apoi ’napoi cred să fi ajuns cu sufletul la porți de iad în mașina capricioasă ce noroc pe mine că

Un țăruș înalt - prăjină - Are-un pinten... nu prea jos, Cu-un picior îi dai „benzină”, Chiar de-i solu'un pic pietros.

Văd un boț cu bolduri multe, Din el iese un botic, Stă pe loc - vrea doar s-asculte - De la noi... nu vrea nimic.

I-unicat în Europa... Cică-i toată-n calcar alb, Intră-n ea mireni și popa Să admire al ei galb.

Multe guri le scapă des Până-n fund de mări, de-ocean, Locul lor e pe-un mărgean, Hoții-și fac spre ele-acces.

am învățat dragostea de la părinți mai întâi dragostea de viață apoi dragostea de verde și dragostea de fericire prin dragostea de viață protejez orice vietate mai ales pe acelea care-n