Miclăuș Silvestru

E o casă-n aparență - Răsărită-n șantier - Unde minima decență E la fel și-n cald... și-n ger.

lanul pârguit pălămida în pâlcuri la fel neghina - cu persoane tocmite secerișul manual

Din zăhàr, patru la leu Ori doar unul mult mai mare, Le ”fumam trabuc” și eu, Iar surplusu'-n... buzunare!!!

pian zdrăngănit de elevi la majorat cu chef în exces - la „marșul măgarilor” carii nicio mișcare

E-ndrăgostit un marinar bătrân De-o floare albă;... c-un gând greu Și amintiri despre Pireu Își zice scurt: sunt grădinar, rămân!

o muză fără chip muză fantomă pare-a fi de mine-îndrăgostită când somnul mi-e mai dulce mă trezește cu un zglobiu clinchet mă ridică și-mi pune papucii de casă dictându-mi apoi

Nebătute plâng amarnic, Și nu doar pe omul harnic; Plânsul lor (din mamă-n fiică) Zestre-i prin viu grai - la dică!

mereu curată conștiința neamului încă din strămoși - întors de prea multe ori și al doilea obraz

inel valoros lăsat ca moștenire din tată în fiu - casa memorială totul în original

iubesc din pura mea necesitate și nicidecum n-ascult de sfaturi egoiste care vorbindu-mi des despre iubire mă vor adept apucăturilor vulgare te numesc înger al fericirii mele de la tine doar

Nu-i doar țațelor la îndemână Ci-i și soațelor de nu-și pun frână! Zic - de vorbe, povestiri de fapte. Fiecare face... cam cât șapte!

Trei consoane,-un i de „tură” Ne servesc - minut - la stradă, (Fără lux în conjunctură) Mici și bere... vechea nadă.

fără vreo poartă peștii trec din fluvii-n mări și viceversa - dogmele credințelor încă nedemonstrate

adolescent îndrăgostit îți cerusem să-mi spui cum pot să intru-n inima ta drept răspuns... trebuie să mai crești nu-înțelegeam nimic din filozofia iubirii pe unde se putea intra în inima cuiva

Două litere curate Spun că omul îmbăiat Șterge membrele lui toate Pân' să treacă la-mbrăcat!

gust amintiri plăcute trecând prin locuri colindate în vremea când plăcerile inundau trupuri îndrăgostite parfumul teiului savoarea fragilor gustul laptelui lătratul în depărtări și