Miclăuș Silvestru

ușa închisă - merg pe urma melcului de la prag la strat * teren profitabil – crescătoria de melci sub aspersoare * finiș pentru melci – o dâră sclipitoare așteaptă răspuns * sos pentru

ultimul cuvânt numai judecătorii probe semnate - măcar la mânăstire deoparte gura lumii

Șutu-n fund e-un pas-nainte Zis pe șleau... ca la români, Cu efect e și-n cuvinte Pe moment... și-n săptămâni!

Statuile plăcerilor Le înălțăm la-ncrucișările străzilor... Le-admirăm, apoi Afirmăm că sunt ale generațiilor anterioare. Proiectăm noi statui și mai scandaloase, Le înălțăm la-ncrucișările

Româncuțe dragi Cu buze de fragi Libertatea-n țară E mult grâu spre moară Pus în saci legați În care-încărcați Să avem cu toții Bunii și nepoții Pâinea noastră-i dor Copt bine-în

și nepotrivirile firilor dau nașteri normale anormale ori chiar monstruoase exemplarele nepotrivite vederii curioșilor sunt dosite la fel ca și detaliile specifice să mă ții minte Teo cu toate

Sat între păduri – gălăgioși pe stradă cu brândușele * Larmă de copii – cu puține frunze-n mâini lăcrimioarele * Atenți la cules – fiecare ghiocel cu două frunze * Buchețel bogat

plita-i fierbinte din cioatele crăpate namai câte-un pic - în locul mămăligii tot laptele proaspăt muls

baloți de paie și-o cireadă rumegând zorii-înrourați - suficient un taur pentru toată comuna (https://www.facebook.com/photo/?fbid=1468100997124116&set=a.191544621446433)

Din poveste-aceste vorbe Au fost scoase pentru noi Să-nvățăm că fapta bună Nu-i mereu un lucru bun. De pe Insula cu Scorpii Scorpionu-a fost luat, Dus pe-o plută pe-alte țărmuri Unde broaște

... cu sute de ani în urmă, la marginea pădurii, creștea pe solul gras de lângă pârâu un stejar ce avea să devină folositor oamenilor pe timpuri de răstriște; tot la bunicul din partea mamei am

din cotețu-închis refrenul cocoșului cu stăruință - toate diminețile la fel de-obișnuite

broboanele sudorii mele sunt scântei de artificii licărind în ochii tăi ți-am șușotit cândva sunt o bombă greu de amortizat îți plac deși-s un munte greu fără să-ți fie teamă de explozia

Unul... de cei mici, în pântec, Altul, într-un coș, la brâu, Ăla mare-i dus spre râu; Glumă nu-i, și nu-i nici cântec.

Îmi trec prin minte gânduri negre... Mă scald în ape tulburi de blestem, Atras de tainice tenebre, Crud lovit de-un capitalist sistem. Cum trece frunza printre valuri Spre-afund, spre mal,