muza fără chip

o muză fără chip muză fantomă pare-a fi de mine-îndrăgostită când somnul mi-e mai dulce mă trezește cu un zglobiu clinchet mă ridică și-mi pune papucii de casă dictându-mi apoi paradigme-întortocheate ori doar cuvinte singulare orbește mă supun și-aștern pe-o coală-n grabă ce-mi șoptește cu ochii-întredeschiși dorind să îmi continui somnul m-arunc în așternutul cald n-apuc s-adorm că trage iar de mine cum trage un puști pofticios de fusta mamei val-vârtej trecând pe-o stradă cu vitrine ascult din nou de glasul ei cuvintele-i sunt pline de-armonie surâd simbolurilor tâlcuite s-a cam tocit 6B-ul lunecând pe-o filă de caiet neterminat nervos apăs mai tare dar lasă-n urm-o dâră groasă renunț la scris unde-o fi ascuțitoarea repet să memorez dictarea și iarăși mă arunc în pat adorm rostind șoptirea muzei