Miclăuș Silvestru

mereu curată conștiința neamului încă din strămoși - întors de prea multe ori și al doilea obraz

inel valoros lăsat ca moștenire din tată în fiu - casa memorială totul în original

iubesc din pura mea necesitate și nicidecum n-ascult de sfaturi egoiste care vorbindu-mi des despre iubire mă vor adept apucăturilor vulgare te numesc înger al fericirii mele de la tine doar

Nu-i doar țațelor la îndemână Ci-i și soațelor de nu-și pun frână! Zic - de vorbe, povestiri de fapte. Fiecare face... cam cât șapte!

Trei consoane,-un i de „tură” Ne servesc - minut - la stradă, (Fără lux în conjunctură) Mici și bere... vechea nadă.

fără vreo poartă peștii trec din fluvii-n mări și viceversa - dogmele credințelor încă nedemonstrate

adolescent îndrăgostit îți cerusem să-mi spui cum pot să intru-n inima ta drept răspuns... trebuie să mai crești nu-înțelegeam nimic din filozofia iubirii pe unde se putea intra în inima cuiva

Două litere curate Spun că omul îmbăiat Șterge membrele lui toate Pân' să treacă la-mbrăcat!

gust amintiri plăcute trecând prin locuri colindate în vremea când plăcerile inundau trupuri îndrăgostite parfumul teiului savoarea fragilor gustul laptelui lătratul în depărtări și

Des luată-i de urechi Dar nu simte vreo durere, Dacă-i una-n stil mai vechi... Nu-i plăcută la vedere.

Dacă fac plopul să-mi facă... Mai adaug încă-un dacă: De-o să-mi meargă totul bine O să cumperi...? Ce-ți convine?

calm din fire eu n-aș omorî vreo muscă fără să mă supere însă deloc nu pot suporta țânțarii nici pe cei ce li se aseamănă cum îi văd mi se irită nu numai voința dau cu pernele după cei

Îl știam cel mai feroce Însă-acum ni-i aliat, În viteză-i ca o voce... Multe curse-a câștigat!!!

Prețioasă ni-i comoara; Despre ea vorbim, da'-în scris, Terminată ni-i cerneala. Un motiv? Ce-aveți de zis? Sunt pretenții (multișoare) Care nu-s deloc ușoare; Chit că ele ni-s impuse De la