Poezie
Mărturia lunii
1 min lectură·
Mediu
arde luna-n dorurile sale neîmplinite
pe cerul țintuit în auritele pioneze
îndrăgostită de Pământul
cu ochișorii lui albaștri
își întinde mânuțele-amândouă
cu degetele lungi și fine de raze
peste corzile cobzelor greierașilor
cântând oda bucuriei celor îndrăgostiți
cu iubire adolescentină dă târcoale
iubitului cochet ce o ignoră
sperând precum fecioarele la prima dragoste
în grâul rujat și-îndulcit cu maci
fecioară va rămâne veșnic
nemângâiată în al ei suspin
Pământul orb gonește-n propria orbită
își vede doar de egoistul țel
oricând prezentă este-n lume
mărturia lunii cu ale ei sclipiri
e martoră-n iubirile cu patos
și-n despărțirile înlăcrimate
001.640
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “Mărturia lunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13965692/marturia-luniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.