Miclăuș Silvestru

fără scrupule vânătorul atipic doar turturele - mai toate pisicile răbdătoare-n ascunziș

Pus e roată... dimprejur Și strâns bine, chiar ermetic. Dau indiciu: (just, v-asigur) Ține locul unui petic.

că tot am învățat un piculeț de rusă în cei patru ani de liceu mi-am făcut de cap numindu-mi primii doi copii gemeni - băiețelul și fetița - în ordinea în care au deschis gurița făcându-și

doar ciorbă zilnic nici măcar o pensie fântână-n curte - corvoadă altădată astăzi doar neajunsuri

Extenuare – tot orașul de gheață într-un timp record * Globalizare – din gheață, Calul Troian la Marele Zid * Fasturi moderne – apa însetaților cuburi de gheață * Sub zero grade

oricine îmi poate citi expresia momentului întocmai ca pe o pagină a unei cărți deschisă doar la voia întâmplării fără să se vadă vreun semn voluntar rândurile se aștern în momentul când

alifii băbești și rănile satului fără vreo urmă - nu numai cei cu școală puterea vindecării

Văd că nu place lumii Vulgaritatea trandafirilor conștiinței mele, Așa că o voi păstra în haosul din mine, Un haos nepătruns de nimeni. Am înțeles de ce-mi spuneau bătrânii Că sămânța binelui

încă legată de cireșul înflorit barca cea veche - cărarea ocupată rochița-rândunicii

numai rațele par a fi mulțumite de-atâta ploaie - mânate la poiată c-o pelerină pe cap

La a șefului ciozvârtă Se împing miniștrii toți, N-au putut să fie hoți Și-au primit… ciorbă de burtă. *

la ora prânzului pălăria șarpelui în farfuria mea și-un cățel strivit de usturoi mi-astâmpăr foamea setea de cunoaștere nestinsă rămâne în albii secate varietatea pietrelor cât legile

În povești hrănit cu jar, În război sărind hotar, Înțepat frecvent cu pinten, Pariat mereu cel sprinten.

la locul de veci crucea-îndelung purtată stropită zilnic - cu gândul la toporași zorii de duminică

Nu trecuse mult de când ne cunoscusem, Eram nerăbdător să te-ntâlnesc din nou Pe-aleea cu trandafirii de-abia-nfloriți, Cu inima bătând ca aceea a unui turturel Prins de mâinile unui copil nu