Poezie
soarta mea
1 min lectură·
Mediu
soarta mea
are chipul anotimpurilor
mi-s mâinile obraznice
nici nu aș vrea să mi le cumințesc
pipăi frăgezimea sânilor primăverii
îmbobociți pân’ se deschid
mă îmbăt cu parfumul ispititor
broboanele de rouă de pe cearșaful verde
îmi vindecă până și fierbințelile frunții
pășesc în paradisul verii
rotundul nurilor de fruncte coapte
îl mușc precum mușca Adam
din mărul Evei
iubirile prin fânul mentolat
îmi vlăguiesc puterile
deoparte pun gutuile toamnei
mângâi pletele blonde-brune-ruginii
merg la pas cu ea spre orizont
nu cred să fi uitat ce-i dragostea
atât de frumoasă și-n amintiri
căruntă-i soarta-n iarnă dar
tot mi-o mai alint din când în când
îi fac pe plac
urmând-o
001.498
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “soarta mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13977191/soarta-meaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.