Miclăuș Silvestru

Învelișul multor fructe, Cereale, ori semințe, Sau pe rană la ființe, Iar mai rar chiar pe conducte.

E pojghița cea mai dură Din complexul corp uman, Nervii-s toți ’n-a ei măsură, De o știi, să-mi spui taman.

Ambii ochi îi sunt legați Cu-o năframă, pusă-n șase, Merge-ncet, spre cei vizați, Parcă ar călca în... "vase".

margine de sat – toate țigăncușele după ghiocei * ghiocei deschiși – copii până spre seară pe după copaci * pădure-n zare - ghioceii dăruiți blândeții mamei * privire blândă – numai

O-nțelegi de mic în casă, Mai apoi o-nveți la școală, Și oral și-n scris, frumoasă, Parte-avem, din ea, egală.

El, un verde, firav fir, Sparge stratul de zăpadă, E cules și-i pus grămadă În buchet legat c-un fir.

O ciupercă oarecare Are-un nume mai ciudat: De la semne de-ncruntare De pe-o față de bărbat.

la pieptul mamei imposibil de-agățat vreun alt mărțișor - surâzătoare veșnic din poza de pe cruce

Ciocul ei- ca bățul tobei - Bate în copaci uscați, Lasă-n urmă semnul probei Că au fost de ea „tratați”.

Tristă-i luna și-mbufnată Între norii stându-i roată, Plânge într-un colț de cer După stele care pier. Zorii îi aduc lumină, Cântec- păsări din grădină, Eu, un șmecher de copil, Mă îndrept

Mult te miri când toată treaba Crezi c-o faci cu mult temei, La sfârșit vezi că-i degeaba Și-i pe dos, deși nu vrei.

Nume dat c-un sens aparte Unei păsări certărețe Ce imită ca la carte Alte specii cânterețe.

ulcica știrbă de la țarcul fântânii țăndărită-n zori - țurțurii pân la cerdac pe mâinile țâncilor

cu o aripă frântă niciun înger nu poate zbura zboară însă numai câte-un gând de-al meu lipsit de șansa materializării și totuși chiar cu amândouă aripile rupte bine zis și fără

Mama iar mi-a spus deschis: Fetei ce ai cunoscut Nu-i ascunde niciun vis, De-o iubești… fii precaut!

aiurea-n văzduh și semințele de-arțar elice-n declin - praful de pe cărare spulberat până pe-asfalt

Ce-i montat la instrument Din alamă sau din lemn, Sufli numai un moment, El pe buze-ți lasă semn.

Deși mai toți mă știți certat, Vă spun: Nu-i bai- fir-ar să fie- Căci sunt, pe drept, un om ciudat: Nu pot să ies... din Agonie.

Nu e ac, dar tot înțeapă Fizic, însă și moral, Pusă-n toc ea o să-nceapă Ca să scrie... manual.