Miclăuș Silvestru

Dintre păsări călătoare, Cuibărită-n a mea casă Este una, cântătoare, Nehrănită-i... nici nu-i pasă!

nu orice casă bucătărie de vară sobă și cuptor - vreascurile-n căruță cu IVA pe factură

câteva muște fără destinație ocol becului - doar puține jucării morișcă din cărăbuș

Pe-o-ntrebare dichisită Am ascuns-o-azi-noapte-n lemn, De cumva-i descoperită... Vreau răspunsul - unul demn!

pe vremuri mama folosea plante medicinale în loc de doctorii când era nevoie știa locul unde să găsească leacul rădăcini frunze flori scoarțe vâsc bureți puturoși erau pe lista

Cea mai veche alifie Nu se vinde-n farmacie Ci o are fiecare Dobândită prin născare.

Romanii cinstiră lupoaica, Iar astăzi ca simbol i-e trupul, Românii dau cinstea lui „taica” Ce-n carne și oase e lupul.

tu și eu cu degetul arătător arătând spre orizont pe malul mării de pluș albastru schimbăm gânduri despre lume tu și eu noi doi de mână împreunând iubirea pe plaja mării de pluș verde schimbăm

fruntea lângă geam observând băltuțele picură încă - copilașul din brațe cu-aceeași bucurie

fără vorbe-n vânt alături de odrasle zorind prin grădini - și firele firave cu flori fermecătoare

Apus de soare-i răsărit de lună, Miroase și-a slănină și a pește Și-amestecată-n iàurt... slab sclipește Toată smântâna oalei - poftă bună! Când ace mi se-înfig aproape-orbește Mă trec din nou

M-am călit prin vântul ager Des testat de trista-mi soartă, Pun bănuț ca toți în talger Cu voința-aproape moartă. Sunt la slujbă-n Noaptea Sfântă, Corul cântă bucuria, Cânt și eu cu vocea-mi

Un bătrân stăpân pe sine Și-ncărcat cu privilegii Ține-n frâu chiar toate bine Menținând efectul legii. R - CONTINENT, CONTINENTE

ce iarnă capricioasă undeva ninge de sperie brazii iar în alte locuri unii se întreabă unde ești tu... fulg de nea cei acoperiți de gerul nămeților își doresc lemne de băgat în sobă pe când

simpla trecere prin grădina bunicii educativă - inima la vedere o frunză de fasole

povestea mea începe cu ceea ce eu nu am știut vreodată despre mine curiozitatea de a-i afla începutul nimeni nu mi-o poate satisface întrucât ițele plăsmuitoare ale trecutului au fost prea