Miclăuș Silvestru

buți pe sub streșini la colțurile casei până la refuz - conținutul drămuit pe criterii știute

stăteam de șase la gaura din gard când fructele dădeau în pârg din sânul plin o parte mi se cuvenea ca recompensă pentru vigilență cel puțin de șase ori pe zi eram mustrat de părinții mei din

Utilaje grele – zăpada aruncată maluri pe margini * Coloane de mașini târziu deszăpezite – lanț, surprizele * Sat depopulat – ușile bisericii înzăpezite * Dureri cumplite – pe drumul

tarabe goale – sub omătul ondulat varza de-as-toamnă * ninsoare lină – ogorul bunicului nicio meteahnă * munți înzăpeziți cu nuanțe albăstrui – oră de desen * omăt subțiat – zăbovesc printre

O familie unită Scoasă-afară din grădină, În livadă-i nestârpită... Ruptă - crește iarăși fără vină.

numai tristețe-n cuiburile ciorilor fără verdeață - din butoaiele pline se scurge veselia

Un butoi... pântec rotund!!! Cam așa-s toți cei sătui. Scobitura pentru fund Cum se cheamă? Să mi-o spui!!!

fără tratament aripa care-i frântă doar neputință - în zorii Anului Nou un porumbel pe zebră

Blonda mea-i acum curată, Tunsă scurt și pieptănată... Părul său e-n mii de rânduri. Zi-mi: ce vorbe-ți trec prin gânduri?

În miez de noapte Orologiul sună lung. Mi-e gândul la cafea cu lapte Deși în aer e parfum de tei. Deschis e geamul. Nori negri-n depărtare Semnale dau că vin tot neamul, Torențial să cadă-n

test periodic apoi consultația rețetă-n mână - în drum spre farmacie buchiseala fără spor

ard toate vechiturile ultimul folos îl trag acum încălzindu-mă la pâlpâiala înecăcioasă. un miros neplăcut de oaie arsă și porc pârlit m-alungă un pic mai departe ard și gardul vechi să nu

Fierul vechi într-o căruță Cântă - pare-o melodie - Tot așa, eu - mătăluță Batem ritmu-n... sticlărie.

șirul zilelor presărând fericire și fluturilor - nici teama sfârșitului nimic nu-ntoarce-napoi

în zori pe balcon uguitul insistent al porumbiței - mișcarea perdelelor întrerupător instant

zefirul serii scuturând toți salcâmii nu de ramuri seci - rochia de mireasă cu simboluri din trecut

pășesc încet pe gheața groasă călcând finuț sosia-mi răsturnată priviri arunc și-n jos și-n ceruri dar tot ce văd e numai alb de nea îmi pun genunchiu-ncet pe gheață întocmai face-a mea sosie, dar