Mediu
În exil, de bunăvoie,
Pe pământ străin plecat, departe,
Spre-a găsi ceva mai bun... nevoie,
De voi, cale lungă mă desparte.
Merg pe jos, spre luna plină
Ce a răsărit de peste munte.
Inima-mi, de dor adânc suspină,
Palma-mi șterge stropii de pe frunte.
Marș forțat, spre satul care-i
Așezat pe stânci, la miază-noapte,
Merg de unul singur pe cărare,
Fluierând de dor, cântând în șoapte.
Luna plină,-n gingășie,
Razele-și trimite blânde-ncoace,
Cautând, parcă, fără să știe,
Umbră-a-mi face mie, să se joace.
Iată-mă-s ajuns acuma,
Obosit, în sat; mâine-n zori, la drum
Pân’ a nu fi asfințită luna...
Călător, pe jos, către... noroc bun.
001.571
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “În exil de bunăvoie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13926416/in-exil-de-bunavoieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.