Miclăuș Silvestru

câte-un biet pescar prin stufărișu-n foșnet târziu către mal - păcat că unii copii și la culcare-s flămânzi

Toată munca de la țară Pentru planta zisă rară, Ce-i uscată-apoi pe gard, la drum, Va ajunge... foc și fum și scrum.

tălpile mele goale crăpate asemenea buzelor bunicii când sărutau fruntea tatălui meu sărută țărâna crăpată plâng de milă porumbului pricăjit de-atâta secetă mă-mpinge de la spate doar

Poate-o știți pe asta toți: De folos la drum la roți, De ea-n Paradis nu treci, Cam așișderea-i... și-n meci.

Multe vorbe zis "murdare" Folosite în popor, Nu-n perdele, pure, clare, Câtorva... le-aduce-onor.

Într-un vis de noapte zbuciumată Mi-a apărut universul infinit Asemenea unui tort din zahăr caramel În care fiecăruia din trecut prezent și viitor Îi sclipea o stea cu coadă La fel de muritoare

Dintre frați, cel mai ghiduș, Tata mă voia “cu mapa” Și-am ajuns doar bătăuș... Iată, demonstrez – bat sapa!

valuri mărețe au fost iubirile care au răscolit viața mea concentrată numai pe plăceri încrederea mi-am pus-o cu naivitatea unui copil în brațele trecătoarelor caracatițele știu a iubi mai

prânz sărăcăcios pentinderea miriștii un singur copac - măligă, șuncă, ceapă și-ulciorul pus la umbră

după sărbători încă-n puține zile toate temele - umezeala zorilor strat gros de promoroacă

Am porniri de zurbagiu Cu vecinul, tutungiu, Că îmi vinde-(acuma știu) Cuie scumpe... de sicriu!

Un băiat de nota zece Are-o ie, a mândruței; E francez și astăzi trece Doar s-o dea-napoi Ancuței!!!

În oraș... (și nu-n oricare) Toți au frică de găini, Nu-s chemate la mâncare... Ci-alungate-s. Ce haini!

iar pe lângă stâlpi azi cei doi chiar la pământ cu tot cu sârme - o nouă sesizare trupa de intervenții

niciun vânticel norocul: berea rece de la frigider - bidineaua-mbibată măsura priceperii