Poezie
sub arșiță
1 min lectură·
Mediu
tălpile mele goale
crăpate asemenea
buzelor bunicii când
sărutau fruntea tatălui meu
sărută țărâna crăpată
plâng de milă porumbului
pricăjit de-atâta secetă
mă-mpinge de la spate
doar umbra unei speranțe
rămase văduvă sub soare
cu unghiile razelor
pe spatele ca smoala
odihnesc sub umbra teilor
mă-mbăt cu tămâioasa florilor
cu mâna streașină la ochi sparg
orizontul ce tremură în arșiță
copiii trimiși cu ulciorul
după apă au chef de hârjoană
precum iepurii de câmp
după ce se ridică roua
sub reflectoarele soarelui
cu două degete în gură șuier
asemenea ciobanilor supărați
în același timp fac și-o rugăciune
ca nu cumva să-mi vină cu vorbele
dumneata ne-ai învățat că
ulciorul nu merge
de multe ori la apă
001.428
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “sub arșiță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14052355/sub-arsitaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.