Miclăuș Silvestru

nici ochilor nici altor mădulare nu dau mai multă lumină decât le este trebuința plăcerile sunt ispite agresive niciunele pe măsura așteptărilor contrare modestelor rugăciuni de apar în

Sunt o mie de-oscilații Toate-n patru zeci de unități; Peste prag... sunt perturbații Grave... definind sonorități.

rău e când se-întunecă devreme nu tu bani de numărat nici măcar fire de păr pe cap bei un ceai - un șnaps - ce-ți place te așteaptă-o noapte lungă poate-o zână drăgăstoasă pică net-ul și

cu șpanu-n dește atras de tastatură fără vreun magnet - suprasolicitate doar arătătoarele

corpuri străine - oblojite sub cearceafuri rănile adânci

Omonim ascund în versuri, El ducea mâncarea-n gură; Azi... cu gura-apucă-„alesuri” Pe-nălțimi de anvergură.

Multă-alamă - nu-i o tonă - Strălucește - nu-i afonă; Prin strâmtoare-i intră aer, Cel ce suflă-n ea... nu-i fraier.

Peste pupăză se pune Nu pentru a ei salvare, Dar și câinele - se spune - La vedere-n coadă-l are.

nu orice așteptare macină mintea gânditorului cum nici morile de apă ori de vânt abandonate grâul și grăunțele tocmai bune de măcinat să fii pus pe așteptare asemenea păsărilor stătătoare

ruta dus și-ntorc- pe deasupra norilor niciun obstacol

I-unicat în Europa... Cică-i toată-n calcar alb, Intră-n ea mireni și popa Să admire al ei galb.

și inima îmi stă pe gânduri uneori destul de des e drept că doar metaforic ce m-aș fi făcut altfel trăiesc sentimentul aproapelui poate mult mai intens decât strictul necesar cu întrebări

Mergi în deal, pe-un deal frumos, Dai de-o mândră mai cu carte; Te declari: sunt norocos! Vezi?... pe H l-am scos deoparte!

bogate-n culori câteva crizanteme cu preț afișat - doar parfumul natural risipit pretutindeni

fără motivări dușmani ai fluturilor toți grădinarii - printre frunzele verzei specii mimetizate

un rând de piele pentru fiecare an ori câte-un inel - de mare importanță și micile-amănunte

Ca idee... este fruntea, Culmea, punctul palpitant, Ești atent, bagi seamă-atuncea: Totu'-i... tare captivant.