Miclăuș Silvestru

Un talent, rus get-be-get, Cu un nume-n sens blajin, A compus mult, cam încet, Când cu miere... când venin.

Am amică-o ardeleancă, (Nu v-aș spune că-i din Blaj) Iar blândețea (de săteancă) Și-o exprimă prin limbaj.

fără scrupule vânătorul atipic doar turturele - mai toate pisicile răbdătoare-n ascunziș

Nesătulă totdeauna-i, Face salturi peste tot: Prin copaci, prin vii - totuna-i; Vrea s-o prindă un nepot.

Un' flămânzii-s ospătați Și-nsetații? - Cercetați! Au provizii pentru toți, Nu-s tentații pentru hoți!

Nebătute plâng amarnic, Și nu doar pe omul harnic; Plânsul lor (din mamă-n fiică) Zestre-i prin viu grai - la dică!

În costum de noapte-i așteptat Un bătrân dintr-o poveste, Vine-n zbor - pe-un cal înaripat - Cu el treci și mări și creste.

Orice om ascunde-n sine Instrumente -(două) - de suflat, Câtă vreme încă-s pline Bune-s numai - (sigur) - la umblat!

E un rât cu nume-aparte Izgonit cât zici doar pește; Toți dușmanii-i vezi departe, Ți i-ai scos... de printre dește.

Am un șapte împotrivă Dar de fapt mi-i ajutor, Pe răni nu mai pun salivă... Cu el sigur n-am să mor!

Se prelinge pe spinare O broboană de sudoare; Dau s-o șterg dar mâna-mi scurtă Trece-aproape doar la hurtă. Se-ntâlnește-acea broboană Cu o alta, tot cucoană; Nasc șiroiul dimpreună Pe-a mea

calificate la profesională multe meserii - bidineaua-mbibată măsură-a priceperii

Învelișul cel subțire Răului îi dă alt nume, Adjectivu-i doar o fire, Substantivu-i... pus și-n glume!

Locul lor e doar în față La oricare individ, Unii le-ngrijesc în viață, Mulți le-aruncă... ei decid!

traistă și cuțit după ploița de ieri spre locul știut - atât de multe frunze cu forma ciupercilor