Miclăuș Silvestru

când eram copil împreună cu alții cu un pai mă jucam la mușuroi nervoase furnicile făceau la comandă borș acru de-ar fi știut mama ea-l acrea cu săricică oțet borș de huște zeamă

bate vecinul de sus în țeavă cu manivela basculantei nu-i place muzica pe care o ascult bat și eu cu polonicul urlă vecina de sub mine ori de câte ori golesc rezervorul din baie parcă i-ar

numai cornetul ținut într-o mânuță fără vreun reproș - toate picăturile parfum batistei mamei * un semn alarmant topirea ghețarilor nu doar pentru om - la noile

copii pe stradă înveseliți de moină suflând în palme - numai cărbuni și-un morcov și-i gata dichiseala

mi-ajung polemicile lipsa diacriticelor neuniformitatea caracterelor incongruența-ntre idei și între termeni îmi expun oboseala în petecul de balcon eliberez numai gândul și privirea le

cu profunzime oricare dintre pilde - ziua-nvierii

adevărul să se nască în conștiința oricărei creaturi umane și ar trebui să rămână acolo tot parcursul vieții să-mi trezesc conștiința strig din răsputeri să aud repetat de zeci de ori glasul tot

Din an în an împrumutăm Să ne plătim vechi datorii; Celor cu bani le datorăm Tot ce numim... euforii.

rătăcesc cerșind noaptea doar cerul se-ndură îmi scapă câte-o stea cu nimic nu m-aleg sărac și curat în buzunare doar ochii mi-s plini de fericire aștept pân-o să cadă ultima

șansă ivită toate străzile la rând cu nostalgie - straie de colindători păstrate-n satul natal

își arătau limba (papucii mei) bețivul și îndrăgostita lui cocoțată pe gard mi-odihneam oasele pe banca plantată-n malul gârlei morii o panoramă perfectă priveam toate panaramele ce-și

sfântă păcătoasă așa cum sunt am mântuit ziua de azi cu-o rugăciune iertați-mă iubiților niciunui șofer nu-i pare rău că și-a pierdut ceasurile cu mine când era liber la

fără niciun drept lista vrăjitoarelor puse-apoi pe rug - hărțuiala modernă fațete oribile

de multe ori am umblat creanga și-i ușor de-nțeles că nu-ntotdeauna domnișoarele erau dispuse să-mi arunce vreo vorbă dulce ori să-mi schițeze îngăduință… că tot îmi plăcea să fug cu o mare