Poezie
poREclă
1 min lectură·
Mediu
când eram copil
împreună cu alții
cu un pai
mă jucam la mușuroi
nervoase
furnicile făceau
la comandă
borș acru
de-ar fi știut mama
ea-l acrea cu săricică
oțet
borș de huște
zeamă de lămâie
corcodușe
ori cu poamă crudă
și c-un fir de ață mă jucam
legam capetele împreună
îl petreceam pe după degete
tot cu alți copii
vă spun un secret
mama folosea capetele de ață
până nu se mai putea coase
nici un nasture cu ele
la ața cu care lega cloșca de-un picior
nu se mai uita nimeni după ce puii
erau lăsați de izbeliște
eu ca și ceilalți copii însă
făceam risipă încurcând zmeiele
încât din ața luată pe ascuns
praful se-alegea
doar ața mai groasă
ținea mai mult
cea de la ciocălăul pisicii
cea de la sfârâitoarea din
șindrilă ruptă-n trei
când am înțeles cum funcționează
un teatru de păpuși nu am putut rezista
orice construiam legam
cu un fir de ață...
nu degeaba
mi-a rămas porecla
paiAță…
001.266
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “poREclă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14052982/poreclaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.