Astăzi sunt tot ce ieri am cumulat
Și umblă-n roiuri gândurile mele ...
Păcat e să nu poți lăsa păcat
Și să te temi mereu de vremuri grele!
De fug sau plec, apleacă-ți chipul
Și nu privi în
Uneori stau și mă gândesc,
Cum oare pot să prețuiesc
Și să conserv în vis etern
Frumosul cerului patern...
Acolo sus, privind mereu
Observ cum timpul trece greu,
Și miile de stele calde
Stau
Nu știu de ce, dar mie mi-au plăcut dintotdeauna
Zilele în care soarele nu-și prea arată cununa,
Zile puțin înnorate
Și ușor întunecate
Cu cenușă-amestecate....
Zilele-ncărcate cu prospețimea
La porțile mari atârnând ruginite
Stau strajă stafii de mult adormite.
Un vuiet teribil de chinuri rasună
Iar roșul de foc pe tot îl adună
Negura groasă învaluie
MI